Maybe you have a chance

We're moving... :)

2010-08-13T19:52:00.004+02:00

Daaaa , ne mutam :X , pe Wordpress , pentru ca nu mai rezistam nici 5 minute pe blogger :-w . Am copiat toate capitolele si acolo , unde de acum in colo vor fi postate si continuarile . Sper sa nu va pierd pe nici unul dintre cei care a-ti fost alaturi de Maybe you have a chance si , desi ma doare ca nu pot copia si toate comentariile voastre dragute , a trebuit sa fac acest pas . Acest blog nu va fi sters , pentru a sti unde gasiti noua casa ;) .

Noul link il gasiti AICI(click) !!!!!!!!

Kisses !!!
Dyana:*:*>:D<>:D<

Cadouri , cadouri :)

2010-07-16T14:26:00.005+02:00

Hei , am primit un alt Cadou dragalas de la Nikannie si Laurika . Thank you so much , dears !!! :*:*>:D<>:D<

Acesta este :) :

Ma preseaza timpul , nici nu vroiam sa il postez pentru ca trebuie sa imi fac bagajele :)) . Whatever ! :-j Asa ca toata lumea il primeste de la mine !!! TOATA LUMEA , indiferent ca are blog sau nu .

Kisses !!!
Dyana :*:*>:D<>:D<

P.S. : O sa imi fie asa dor de voi !!! :((

Cap 12 - Lie , truth and life

2010-07-15T15:00:00.002+02:00
~Bpov~

Aş vrea să cunosc adevărul , dar minciuna este mult prea îndrăgostită de sufletul meu tânăr , de vulnerabilitatea mea . Secundele trec pe lânga noi , dar nu le vedem , durerea o simţim , e evidentă , dar rămâne pentru totdeauna .Dacă lacrima e sărată , iar zâmbetul e dulce , inocent , viaţa cum e ? Aceasta le are pe amândouă , le îmbină tenace , elegant , le lasă să se lupte pentru dominaţie , să se frângă într-o singură fiinţă .

Eu sunt doar spectatorul palpitat ce traieşte fiecare clipă , lăsându-se în voia destinului , eşuând lamentabil în îndrăzneaţa încercare de a schimba viitorul . Mulţi spun că trăim doar in prezent ... greşit ! Trăim în prezent şi trecut imaginându-ne viitorul . Amintirea face legătura dintre lumi , vina va face parte din viitor , inocenţa fiind de mult înecată fără milă in trecut .

Eşti la graniţa dintre iad şi infern , ce alegi ? Te gândeşti o clipa şi îţi spui că e acelaşi lucru deci nu contează . Greşit ! Alege raiul , luptă pentru tine , dacă ai aripi , zboară , daca iţi sunt rănite , aleargă , dar niciodată nu te opri . Taie şi spintecă în trecut , îngroapă-l în uitare şi promite-ţi în prezent că va fi mai bine .

Sentimentul dezolant atunci când te uiţi pierdut la orizont punându-ţi întrebarea dacă mai trăieşti e imperceptibil . Şi dacă o faci , atunci pentru ce ? Întrezăreşti o silueta ceţoasă ce iţi întinde mâna ducându-te pe culmea cea mai înaltă a vieţii, făcându-te să cunoşti adevărata ta menire . Închizi ochii împlinit şi te trezeşti într-un peisaj nou , complet străin ochilor tăi curioşi , ademenindu-te încet către dezamăgire şi dispreţ .

Visul se termină şi începe realitatea , lacrima dispare şi apare zâmbetul , întinzi mâna blând şi o retragi violent . Ne naştem şi murim cu aceaşi întrebare încrestată în minte ; de ce ? Mă învârt în jurul realului ca o nebună , vreau să pătrund în ficţiune , să am o lume a mea , să pot zbura si uita de ... tine .

Atâtea vorbe dulci , atingeri patimaşe si dorinţa mistuită de iubire . Iubire , ce cuvânt complicat , nu ? E nevoie de mult prea multe pentru a o păstra vie , pentru ca jeraticul încrederii să mai tină încă lipite două suflete ameţite de cuvinte . Când există secrete , există neîncredere şi nesiguranţă , apare fisura prin care pătrunde egoismul . Apoi, înainte să deschizi ochii , ai întors spatele celui mai binevoitor sentiment . Închizi trecutul într-o cutie , contruieşti ziduri de nepăsare , afişezi măşti de nepătruns şi înainte să închizi ochii la loc , nu mai e cuvântul „eu” cel ce te caracterizează .

Îndepărtezi necunoscutul din cale , îţi faci loc prin lume dând din mâini , uitându-te arzător şi blestemând ziua în care ai fost prea aburit de promisiuni si idealuri , nemăsurând lungimea adevărului . Ţi-e dor ? Să nu iţi fie ! TU ai făcut asta , înghite de două ori în sec şi trimite-te în agonie cedând locul tău cuiva care îl merită . Fă-te nevăzut în întuneric şi păndeşte din umbră momentul răzbunării , imaginează-ţi gustul dulce al triumfului şi încheierea misiunii tale pe pământ .

Vrei să laşi ceva în urmă ? Lasă egoismul , setea inuman de crudă pentru durere . Uită-te apoi cum e îmblânzită încet , cum ochiul criminal devine inocent , cum mâinile încleştate ce zdrobeau în aşchii subţiri lemnul dur de brad ajunge să îl şlefuiască .

Dacă vrei să şti adevărul , spune-l prima dată pe al tău .Viaţa nu e o poveste , dar povestea poate fi o realitate ...

Am închis jurnalul cu o bufnitură accentuată , trecându-mi mâna leneş prin părul meu uleios de la aerul îmbibat parcă în unt topit . O esenţa ciudată îmi cuprindea simţurile , o stare de somnolenţă anormală mă acapa cu paşi mărunţi .

Insignifianţa cuvintelor crestate cu atâta înverşunare pe o peliculă subţire , imaculată, îmi înconjurau mintea . De unde au izvorât şi de ce nu le-am lăsat să se piardă în uitare ?

O singură frază dintr-un întreg fără sens mă înebunea ; „Dacă vrei să şti adevărul , spune-l prima dată pe al tău” . Ştiam la ce se referă , curiozitatea mă măcina de câteva zile , vroiam să ştiu cu orice preţ ce s-a întâmplat , povestea întreagă , nu un rezumat neîngrijit spus la repezeală .

Am luat cu o mână tremurândă o cutie ce se presupunea că e lucioasă , acoperită cu un strat considerabil de praf . Lacătul , de mult stricat , atârna la fel ca şi un pandantiv pe un lanţişor ruginit . Am suflat o clipă , aproape inecându-mă de la atâta praf statut , trecându-mi încet mâna peste suprafaţa decojită de deasupra . Am închis ochii , luând o gură sănătoasă de aer şi am deschis cutia cu un scârţâit scurt . După câteva clipe pustii am lăsat nişte raze timide să îmi învaluie pupilele dilatate în anticipaţie . Mi-am lăsat privirea în jos , rămânând blocată , totul învârtindu-se haotic într-o horă de foc . La suprafaţă era o poză animată , cu trei persoane zâmbereţe ţinându-se de mână . Familia perfectă... O lacrimă pură , contură sentimentul indispensabil al dorului , al regretului .

Am auzit cheia întoarsa leneş în broasca şi paşi apăsaţi urcând scarile . Mi-am şters cu încheietura mâinii lacrima fugară şi am închis cutia în grabă .

M-am ridicat de pe canapea în momentul în care uşa camerei se deschise , Edward uitându-se încurcat la mine , realizând ciudata schimbare a dispoziţiei . Fără ca alte cuvinte să fie rostite, am înşfăcat cutia plăpândă de pe covertură.

- Urmează-mă ! Am murmurat sec , trecând absentă pe lângă el .

Ajunsă în miezul lumii mele , înconjurată de staturile fantomatice ale crengilor ce se lăsau greoaie aproape pe pământ , am rămas întoarsă cu spatele , privirea fiind concentrată într-un punct neclar , cutia parcă curgându-mi printre degete,căzând zgomotos pe pământ .

- Şti , mă gândesc încă şi acum cum am ajuns aici ... Am început amar , un chicot jalnic scăpându-mi printre buze . Nu am primit în schimb niciun răspuns la replica mea masochistă . Pentru că asta eram , îmi curgea prin vene , ştiam cu fiecare clipire că va durea .

- Acum aproximativ 3 ani şi jumătate stăteam tot aici , diferenţa e că viaţa mea nu avea atât de multe accente dramatice . M-am întors apoi , privindu-l direct în ochi în timp ce continuam .

- O simplă seară festivă de duminică... ziua mea de naştere ... Împlineam 13 ani , dar eram aşa o copilă . Aveam un suflet inocent, infantil şi pur , un zâmbet adorabil ... nu ştiam ce e aia viaţă . Un zâmbet schimonosit mi se lăţi pe fată la amintirea acelei „eu”.

- Au plecat toţi invitatii şi, frântă de oboseală , m-am aşezat la adăpostul somului . M-am trezit buimacă în mijlocul nopţii , cu gâtul uscat , aveam nevoie urgent de un pahar sănătos de apă . Dar era întuneric şi îmi era frică să păşesc singură prin el . Am auzit apoi câteva bubuituri uşoare de la parter şi am crezut că e tata . Da , vezi să nu ...

Deja nu mai vedeam nimic altceva decât plăsmuirea propriei amintiri . Eram prezentă fizic şi emoţional , privind totul tăcut , retrăind fiecare sentiment contradictoriu şi bulversant .

- Prinzând curaj , bănuind că tata e în bucătărie , am coborât tiptil pe scări . Abia atunci mi-am dat seama că m-am înselat şi din momentul în care am văzut cele trei siluete negre, a început coşmarul . Un ţipat ascuţit îmi scăpă printre buzele crezute pecetluite, începând dezastrul . O avalanşă de mişcări bruşte , ţipete şi lovituri , terminate într-un sfârşit cu două trupuri îngheţate pe vecie . Am încercat la un moment dat să fug , însă unul dintre ei mă prinse de gluga bluzei trântindu-mă violent de perete . Simţeam sângele prelungindu-se pe suprafaţa dreaptă a peretelui ajungând să îmi mânjească palma , o ameţeală puternică cuprinzându-mă în acelaşi timp . Ambii parinţi mi-au venit numaidecât în ajutor rostind la unison un ultim cuvânt ; Fugi ! Fără să mă gândesc de două ori, am luat-o la goană , urmarită îndeaproape de cei trei . Am ajuns rapid în pădure afundându-mă în necunoscutul ei . Am auzit o voce răguşita în goana mea nebună, din spate, ce murmură printre cântecul nocturn al greierilor „ Las-o, şi aşa nu va mai ieşi de acolo ...”. Cinci zile am stat izolată , tremurând violent , hrănindu-mă doar cu amintirea acelei seri ... Vocea mi s-a stins brusc , picioarele mi se înmuiau cu fiecare secundă ameninţănd să cedeze , dar am continuat .

- Am aflat mai târziu că rudele , după aflarea „marii” veşti ,s-au mutat din ţară , unii crezând că eu am fost răpită sau chiar moartă , dar nici unul nu a acţionat . Am încheiat la final pe un ton tremurat , stins , plecând capul într-o parte ,o afurisită de lacrimă dându-mi de gol emoţia .

- Cum te-ai descurcat ? Mă intrebă o voce suavă , blândă dar lipsită de obişnuita notă de compătimire . În sfarşit cineva care mă poate privi în ochi fără a izbucni în plâns în orice moment spunându-mi cu milă un „Îmi pare rău” la întâmplare .

- Păi , m-am întors apoi nenorocită , intrând în casă pe fereastră ,trăind cu teama în suflet şi lacrima pe obraz . Bani aveam oricum , cred că în fiecare bancă existentă pe continent era un cont deschis de răposatul meu tată ... În rest , am învăţat , viaţa m-a călit repede şi brutal ... Am dat indiferentă din umeri lovind cu piciorul o pietricica ce se sfărâmă într-un praf mărunt şi înşelător , lăsându-se dusă de adiere . O distrugere a dus la ceva nou , mai palpitant şi periculos decât statul între o grămadă de frunze .

- De ce nu ai căutat pe cineva care să te ajute , să îţi fie alături ? De ce nu ţi-ai contactat familia ?

- Nu am nevoie de nimeni , Edward . Nu am încredere nici în familie şi tu îmi ceri să caut printre străini misterioşi şi înşelători un tovarăş de viaţă ... Am pufnit parcă isteric , luând o expresie scârbită .

- Ei bine , nu tocmai un străin ... Adăugă pe un ton scăzut , insinuant . Am deschis gura pentru a mai debita vreo prostie , dar am închis-o la loc dându-mi seama că nu mai e nimic de zis .

- La ce te gandeşti ? L-am citat din ziua precedentă , privindu-l curioasă cum se pierdea pe nu ştiu ce planetă nedescoperită oficial .

- La tot şi în acelaşi timp la nimic . Bun , deja mă simţeam ca pe un platou la mâna a doua repetând o scenă penibilă . Mă gândeam la viaţă , la destin , menire şi importanţă . Mă gândeam cum aş putea să schimb un viitor pe care nici nu îl cunosc şi să am totuşi satisfacţia ştiind sigur că am facut-o . Bine , de fapt ce vreau să zic este că mă gândesc la Alice , doar că am spus-o mai poetic ...

- Drăguţ joc de cuvinte . Am şoptit interactiv , începând să îmi frec palmele preocupată .

- Ăsta nu e un joc , Bella ! Mă uimi intensitatea cu care rosti cuvintele , făcându-mă să tresar o clipa .

- Studiez zi şi noapte , aprofundez fiecare cuvinţel spus de Carliste , citesc suplimentar , aplic , extersez , mă epuizez complet , nu mai dorm deloc şi tot nu găsesc ceva similar cu situaţia surorii mele . I-am povestit lui Carliste pe ocolite , presupunând că am auzit un caz neelucidat , iar acesta se uită la mine îngândurat spunând că un astfel de caz ar fi o reală provocare chiar şi pentru el . Nu întelegi ca pe zi ce trece îmi pierd speranţa , o dau dracului pe ea şi pe toată lumea ! Incepu să se precipite gesticulând neîncetat prin aer , lacrimi violente părăsindu-i ochii îndureraţi . Se trânti la un moment dat la baza unui copac reprimându-şi suspinele . M-am apropiat împiedicat şi am întins mâna către părul lui mătăsos şi , ca de obicei , dezordonat , măngâindu-l sfios . Îl simţeam cum se relaxează , exact cum o facu şi la spital . M-am aşezat apoi lângă el , aşezându-i capul pe umărul meu , continuând să îi alin durerea . Pentru că era singura persoană de care chiar îmi păsa ...

---------

Nici acum nu îmi vine sa cred că am scris cu diactritice :O . Pentru mine e „minisiunea imposibilă” , totura iadului :)) . Şi totuşi am reşit într-un final . De trei capitole mă străduiesc să scriu aşa , mii de scuze pentru eventualele greşeli .
Ştiţi de ce mi-am dat seama ? Inspiraţia mea ori e afurisita ori e proasta :))) . Vine aproape tot timpul seara , exact când vine mama cu „Închide-o pe Silver (laptop-ul meu :)) ) si culcă-te !”. Sau vine atunci când am de făcut ceva ce nu poate fi amânat sau când nu am acces la laptop . Şi atunci când vine într-un moment să zic aşa prielnic , vine pentru ficul greşit :)) . Ce i-am făcut de mă urăşte aşa ? :|

Dupa cum vedeţi am pus sus şi un poll să văd şi eu cam ce parere aveţi voi despre acest fic , nu numai cei care lasă comm (:X)... Va mulţumesc mult !!!Având în vedere că am primit şi unul care mi-a demostrat că cineva e de părere ca nu prea le am cu scrisul am încercat să aleg cuvintele cu mai multă grijă , sper că a ieşit ceva mai bine ... :D .

În legătură cu cel/cea care a votat la ultima obţiune , (dacă va vedea asta) , aş vrea să îi comunic scuzele mele pentru că i-a pierdut timpul cu ceva care nu i-a făcut placere . Nu scriu ca să le placă tuturor , sunt mai realistă de atât , nici măcar în imaginaţia mea nu toata lumea e „exalată” când postez un capitol nou . Şi încă ceva , chiar dacă zici că nu merită să îl continui , eu tot o fac chiar daca poate nu e un lucru bun :)) . Nu m-am supărat sa ştiţi , am cerut părere sinceră şi asta vreau să primesc .

Sper să vă placă acest capitol , povestea Bellei nu ştiu cât de bine mi-a ieşit şi sper că nu v-am plictisit cu „creaţia” de la început... Aştept păreri , asta include şi critici >:) !!!

Având în vedere că plec la mare , sunt pe drumuri minim 2 săptămâni , asta înseamnă o pauza forţată . Nu mă urâţi , ok ?Eu nu vreau să plec , pe bune ! Nici nu am plecat şi deja visez la clipa în care postez cap 13 (8->) . Scrisul nu e o obligaţie la mine , e necesitate , nevoie ...
Read , Enjoy and Comm !!!

Kisses ,
Dyana :*:*>:D<>:D<

Cap 11 - Not like I thought

2010-07-09T16:26:00.007+02:00

~Epov~

Zilele treceau usor , parca nefacandu-si prezenta in viata mea incarcata , ocolind si ignorand spatiul limitat in care imi desfasuram umila activitate . Stateam pe scaun si meditam , asteptand nervos de vreo jumatate de ora . Bateam nerabdator din picior si ma uitam incruntat la bietul ceas de pe biroul lui Carliste care isi dadea ultimele suflari facand ceea ce facea de-o viata intreaga , arata nemilosul timp ce vine si trece , facand impresia ca nu existat niciodata .

Bun , o zic , sau in fine , o gandesc „ Doamne , dar mai intarzie mult ?” . Il asteptam pe Carliste de aproape o ora pe scaunul din fata impunatorului sau birou . Spunea ca ar dori sa cunosc pe cineva , oricine ar fi , proasta prima impresie nu am ce zice ... Nervozitatea mea accentuata se datora si faptului ca maine e prima mea zi de voluntariat , inceputul unei provocari , momentul in care sperantele mele prind radacini si ziua de maine va parea diferita .

Dupa inca vreo 5 minute chinuitoare , usa se deschise incet si patrunsera in camera 4 persoane , dintre care facea parte si Carliste . Acesta isi drese glasul uitandu-se la noi cum ii adesam priviri intrebatoare .

- Acesta este Edward Cullen , noul voluntar . Ma prezenta rapid , scapand de mine .

- Edward , ei sunt , Rosalie Cullen , Emmet si Jasper Withlock . Termina de prezentat si se uita dintr-o parte in alta stanjenit , cum ne priveam la randul nostru . Am decis dupa vreo 3 secunde sa rup tacerea asta infernala si , sa inceapa politeturile ...

- Incantat de cunostinta ! Am intins apoi mana formal catre fiecare , toti raspunzandu-mi cu un „De asemenea!” si un zambet chinuit sau „La fel!” si imi arunca o privire ce se presupunea ca e calda . Se putea vedea de la o posta ca nici macar nu se straduiesc , parca tocmai vedeau de la morga sau ceva si li se arata in fata cel la al carui capatai au pus flori . Jesus !

Nu asa imi inchipuiam eu colegii de voluntariat , ma asteptam la niste oameni de treaba pe care te poti baza , poti avea incredere . Sa poti lega , stiu eu , chiar prietenii , sa ne ajutam reciproc . Nici de cum la niste stane de piatra false , care nici nu sunt in stare sa iti ureze un calduros si sincer bun venit .

Nu am indraznit sa il intreb pe Carliste de acea „mica” intarziere , dar nu stiu de ce presimt ca a fost din cauza celor trei .
Prima zi trecuse repede , inca nu ma apucasem de lucru in adevaratul sens al cuvantului , vor exista destule zile si pentru asta .

I-am facut o vizita scurta Bellei , care dupa ce observa oboseala mea destul de evidenta ma trimise numai decat acasa . Am mai descoperit macar o caracteristica a ei , e extrem , dar extrem de incapatanata . Si ea fiind bolnava , eu cedez , ingropandu-mi incet incet orgoliul . Parea atat de pierduta , era evident cum i se lumineaza fata atunci cand se deschide usa . Cred ca era o adevarata tortura sa stai zi dupa zi inchisa ca intr-o cusca . Macar nervii sunt de partea ei , sau sunt doar calmantele de vina ? Probabil ...

Ziua urmatoare incepu la fel , rutina devenea deja enervanta , trezirea si la spital cu mine . Daca ma gandesc mai bine , este cam grav daca deja ma deranjeaza acest inceput de dimineata care , se va tot repeta .

Am ajuns in timp record , cu bijuteria asta nici nu ma mir ...Era iubirea mea , capilasul meu ...negru?! Mda , in fine , lasam asta la o parte, ok ? Stralucea atat de luminos in razele palide ale soarelui care se strecurau cu greutate prin patura continua de nori , culoarea era eleganta , iar designul impecabil . Ma facea sa ma gandesc la numele de ... Silver . „Ei haide , doar n-o sa ii pui nume masinii, frate ?” Ma intreba exasperata constiinta pe care , apropo , nu am mai auzit-o de ceva vreme . „Pai normal ca nu , am mers sa iti cumpar mai multi neuroni , duh !” Am ras chiar si eu la „gluma” constiintei mele ... Suna ciudat nu ? Si ESTE si mai ciudat .

Mi-am luat in fuga halatul pe mine si am zbughit-o la dozatorul cu apa . Pentru numele lui Dumnezeu, mai aveam putin si muream . „Da,o moarte intradevar tragica...”Sopti melancolico-ironica , din nou , constiinta (Luau-ar naiba ! ).

Am dat urgent pe gat paharul plin ochi , dupa care l-am aruncat la fix in galetusa albastra ce serveste drept gunoi . M-am intors pe calcaie si am dat nas in nas cu „dragii” mei colegi .

Rosalie isi lasa privirea in jos si rosti pe o voce rugatoare .

- Edward , ne pare rau ! Pentru tot ...

- Da , Eddie , si tu pari chiar un tip de treaba . Adauga Emmet dandu-mi un pumn usor , din prietenie, peste umar .

- Doar ca ieri , mamei mele i s-a facut rau si Carliste a trebuit sa se ocupe urgent de ea si de aceea ... Isi pierdu Rosalie brusc glasul , stapanindu-si un suspin , iar Emmet veni din spate si a luat-o iubitor in brate . Chiar se potriveau cei doi ,daca intradevar erau impreuna .

- Pai , e in regula atunci . Am spus impaciuitor , afisand un zambet sincer .

- O luam de la capat , deci ? Intreba de data aceasta tipul blond , cum il chema ... ? Am aprobat din cap si imi intinse mana zicand :

- Eu sunt Jasper , Jazz , oricum numai nu Jazzy .

- Rosalie , dar prefer Rose .

- Emmet . Spuse scurt uriasul scuturandu-mi energic bratul .

- Edward , fara nici o alintare .

- Ok , Ed ! Adauga numai decat Emmet , aducandu-mi instantaneu o expresie necajita pe chip . Nu , nu asa . Oricum spune-mi numai nu asa ! Imi repetam in minte , retraind una dintre amintirile mele interzise .

*Flashback*

Ma indreptam cu pasi regulati si capul in pamant catre sala de mese, ce arata mai ceva decat o puscarie . Imi provoca de fiecare data un dezgust din ce in ce mai pronuntat , asa ca o evitam pe cat posibil , ascunzadu-ma sub pat pentru a nu fi silit cu forta sa ma alatur „tovarasilor” mei de suferinta .

Acum era de-a dreptul lihnit si neavand alta optiune , intram posac in cantina orfelinatului , un fel de iad plin de dracusori mici , salbatici , violenti si galagiosi .

Dar exact inainte sa deschid usa , doua maini micute se infasurara in jurul gatului meu , un corp fragil dar ferm presandu-se de spatele meu amortit .

- Eddie ! Spuse o voce cristalina , entuziasmata , pe care as recunoaste-o dintr-o mie .

- Buna Edward ! Mai adauga o voce timida , dar afectuoasa , care apartinea lui ... Bree ?! Era o fata draguta , dar foarte ciudata si bonus , mai era si obsedata de mine . Se presupunea ca e prietena lui Alice , insa deseori mi se parea ca , in unele momente de scapare avea o sclipire misterioasa , parca plina de o ura profunda , ce o rodea pe interior , parea ca in orice clipa era gata sa sara peste trupul zvelt dar fargil al surorii mele .

De repetate ori am rugat-o sa se indeparteze de ea , dar spunei ierbii sa se usuce pe timp de ploaie , raului sa faca o fapta buna , soarelui sa nu mai straluceasca cand e cerul senin ca apa .

- Hei , Al ! I-am raspuns dulce , ignorand-o subtil pe Bree , prefacand-o ca nu sunt constient de prezenta ei ..

- Edward ! Imi reprosa Alice pe o voce dojenitoare dandu-si seama de ce faceam . Automat , fara alte adaugiri , am spus „bucuros” :

- Buna Bree ! Si mi-am pus un zambet tamp pe fata . Aceasta clipi des din gene , apropiindu-se incet de mine . M-am uitat disperat in stanga si in dreapta cautand o cale de scapare si am inceput sa fug in directia opusa strigand in urma :

- Am uitat ceva in camera ...

- Bine , Ed ! Spuse Alice pe o voce scazuta , trista , plecand capul pentru a evita privirile curioase . M-am oprit intr-o clipa din mersul meu alert , intorcandu-ma incet pe calcaie si m-am indreptat hotarat catre ea .

- Cred ca mai poate astepta . Am spus incet luand-o strans in brate oprindu-i lacrimile pe tricoul meu decolorat . Isi puse ambele brate pe pieptul meu si imi ceru sa o duc in camera . Aceea fu prima si ultima data cand am ranit-o , si o regret de fiecare data cand ii privesc acum chipul lipsit de expresie . Dupa acel mic „incident” nu trecura nici 3 saptamani si am parasit definitiv orfelinatul cu chipul distrus , lacrimile inecandu-mi sufletul intr-o balta de sange .

*End flashback*

Nimic nu dureaza o vesnicie ? Oare e adevarat ca viata se scurge asemea nisipului din clepsidra , asemea visului ce se evapora in urma minciunii necrutatoare ce sparge in mii de bucati chiar si sufletul unui copil . Amintirea e momentul ce il pastrezi in suflet si retraiesti clipa , lasandu-te in prada sentimentelor , dar visul frumos poate deveni cosmar ,iar amintirea devine doar un gand ce iti bantuie existenta , nelasandu-te sa traiesti , sa te bucuri de clipa prezenta . Lacrimile curg si se evapora ,fac loc altor sentimente , plansul este ploaia proprie , cea care face loc soarelui , fericirii . Insa de cele mai multe ori visul frumos nu poate sterge lacrima cosmarului . Stateam nemiscat , imagini colorate si ametitoare se derulau in fata ochilor , sau poate in minte ?!

- Edward , esti bine ? Ma intreba ingrijorata Rosalie , punandu-si o mana pe bratul meu linistitor .

M-am uitat pierdut la fiecare in parte , dar nevazand ceva clar , definit . Am simtit apoi doua maini puternice , scuturandu-ma sanatos , reusind intr-un final sa ma trezeasca din starea ciudata in care intrasem .

- Esti bine ? Repeta Jasper , privindu-ma vizibil ingrijorat .

- Da ! Doar ca ... mi-am amintit ceva . Am raspuns impreunandu-mi spracenele , o durere puternica de cap punand stapanire pe mintea mea obosita .

Am lucrat apoi fara intrerupere , extenuandu-ma intr-atat incat, in momentul in care am ajuns in camera m-am trantit in pat nemiscand nici un muschi pana dimineata .

In rest totul a curs ca o apa linistita , blanda , ce scalda fatadele stralucitoare ale rocilor ingropate de o vesnicie in albia rece a paraului .

~|~|~|~|~|~|~|~|~|~| ( dupa aproximativ 2 saptamani )

Era placut afara , un vant parca tomnatic biciuia vazduhul , dand aerului acel miros specific inante de furtuna . Ma plimbam cu Bella alaturi , care era atat de fascinata , de desprinsa de realitate . Sau aceasta era realitatea ei ? Parea ca acum isi regasea fiinta , sufletul de mult pierdut , acum se reintregea , isi gasea partile lipsa si se forma o noua Bella .

- Sti , intotdeauna m-am intrebat de ce nu iti place Isabella ... Am spus melancolic , rupand tacerea , pentru mine insuportabila .

Isi ridica privirea catre mine uimita si raspunse pe o voce scazuta , uitadu-se rapid inainte :

- Asa imi spunea mama ...

- Voi sti vreodata toata povestea ? Am intrebat cu o speranta evidenta , dar nevrand sa o constrang . Se uita la mine o clipa parca analizandu-ma si sopti :

- Da ! Fu destul de hotarat , parca cu o mica ezitare , o inflexiune de nervozitate fiind prezenta . Mi s-a parut ca dupa cateva clipe mai adauga si un „Cred...” , dar nu am mai spus nimic .

Ne-am continuat incet drumul , pierduti fiecare in gandurile ce ii complica viata , namaidand atentie lumii din jur . La un moment dat m-am impiedicat de o ramura mai solida , ajungand pe jos daca nu ma prindeam de o creanga in timp ce plonjam incet spre iarba .
- Ai putea , te rog , macar sa stai in picioare ? Ma imita Bella incepand sa rada si uitandu-se la mine , chicoteli tot mai puternice si mai adorabile se auzeau din directia sa .

- Ma bucur ca te amuz . Am spus sarcastic si am pus un zambet pana la urechi , vizibil fals .

- Ei haide , bine macar ca nu ai cazut , daca te loveai . Spuse pe un ton intelept privind spre mine , din clipa in clipa gata sa izbucneasca intr-o noua rafala de ras .

- Eu ma bucur macar ca te-am putut binespune . Imi place cum razi ... Am spus dulce , inaintand inca cativa pasi .

Se inrosi putin , plecand capul si astfel nu putu observa copacul care se i se ivea in cale si de care se putea lovi la fix in orice moment .

- Bella ai grija ... Am spus pe un ton impacientat , dar prea tarziu . Deja intra din plin in el , tinandu-se acum de cap.

Am observat totusi ca zambeste si am rasuflat usurat , multumind cerului ca nu s-a lovit , adica , ma rog , s-a lovit dar macar nu o doare . Sau o doare dar nu ii pasa ... Complicata treaba !

- Esti sigura ca astazi ai iesit din spital ? Sau nu ai trecut de atata vreme incat ti s-a facut dor ? Am intrebat amuzat , apropiindu-ma de ea .

- Nu tocmai ... Imi zambi inocent , lasandu-se in jos langa scoarta groasa a copacului acela batran , punandu-si mainile pe genunchi .

Isi atinti privirea inainte , catre padure , dar eram aproape sigur ca se gandea la total altceva . Neputandu-mi abtine curiozitatea , am intreb incet :
- La ce te gandesti ?

- La tot si in acelasi timp la nimic . Cuprind toata lumea in maini inaginare si franturi imi scapa printre degete pentru ca e prea mare . Ma gandesc la cum ma simt acum , la cum ma faci sa ma simt acum . Apoi afisa un zambet amar , lasandu-si capul sub o perdea de par ciocolatiu .

Am inghitit in sec, neasteptandu-ma la un astfel de raspuns si am intrebat cu o voce tremuranda :

- Adica ?

- Fericita . Raspunse dulce , ridicandu-si capul si asezandu-l in siguranta pe genunchi , contempland mirifica-i priveliste ce se infatisa in fata .

I-am captat apoi privirea , explorand adancul sufletului sau pur si am putut vedea atunci un inger , un inger ale carui aripi erau inchise inauntru si se zbateau sa iasa la suprafata , aratandu-si adevarata grandete . Un inger trimis in iad , un simplu om pe pamant ...

-----------

Cap 11 ... Cam lipsit de inspiratie , stiu , dar totusi sper sa va placa ... :) . Dupa cum stiti m-am implicat in proiecte noi alaturi de niste fete minunate :

In fiecare zi alaturi - pe care il scriu impreuna cu Nikannie (http://infiecarezialaturi.wordpress.com/)

Rezumat :Alice e o fată normală , melancolică şi cu mareţe idealuri din Forks . Jasper , un ofiţer tânăr este concediat şi îşi îneacă amarul retrăgându-se în uitatul oraşel unde o întâlneste pe încântătoarea Alice . Însă apar obstacole şi cei doi răzbesc cu toate puterile să îşi menţină vie dragostea .

Promisiune interzisa - pe care il scriu impreuna cu Laurika (http://promisiuneinterzisa.wordpress.com/)

Read , Enjoy and Comm !!!

Kisses !!!
Dyana :*:*>:D<>:D<

Cap 10 - Freedom, please !

2010-07-05T11:20:00.007+02:00
~Bpov~

Zilele treceau si odata cu ele cate o pagina din asa zisul meu jurnal murea , ucisa de cearnala sangerie , cruda a adevarului si cea neagra , morbida ,dar inteleapta a timpului .Totul era doar o rutina alba , statica , in care doar privesc cum se intampla nimicul. Nimic , un cuvant atat de simplu , dar complex la o privire mai atenta . Inconjurat de o ceata obscura si deasa prin care nu se gasesti raspunsuri , doar intrebari . Nu ii poti da o definitie , se gaseste peste tot si ne invaluie . Invaluie fiinta omului slab , trezeste nepasare si indiferenta , toate se sfarsesc cu nimic , viata , dragostea , ura , speranta . In centru universului se gasesc radacinile vietii , dar in jur nimic . Si pandeste totul incercand sa invaluie existenta , sa preia controlul a ceva ce nu ii apartine . Totusi nu il putem opri , dar nici lupta impotriva lui .

Timpul , parca oprit in loc se masura acum in sunete simple si regulate de tic-tac , nerecomandate pentru mult timp sanatatii mele mintale . Aerul se rotea in jurul meu aruncand praful catre necunoscut , facandu-l nevazut dat prezent oriunde si peste tot . Tot privindu-l in neimportanta sa , ma gandeam ca , de undeva de sus , as parea la fel , pierduta si nesemnificativa , la fel de aeriana ca un fir de praf .

Bun , stop cadru ! Deja devine ciudat ... Mai lipseste sa ma preocupe salvarea balenelor si cred ca ma autointernez permanent aici . Un oftat adanc ma cuprinse si m-am trantit inapoi pe perna nu foarte moale , martora a plictiselii mele vesnice . Oare se poate muri din asa ceva ? Sper ca nu ... Imi roteam ochii aiurea prin salon sperand sa gasesc ceva nou fata de acum ... 5 secunde ?!

Dar ma simteam bine , pur si simplu nu mai vedeam motivul pentru care sa stau inchisa ... aici , trantita pe un pat mic si incomod . De fapt , ce ar fi daca as face o mica plimbare ? Nu , nu e bine . M-am contrazis imediat ce mi-a venit ideea . Dar era atat de tentant si cand ma gandeam cum ar fi sa imi dezmortesc putin membrele , sa simt din nou pamantul sub picioare . Ei haide , daca am scapat cu bine dupa incedentul cu scarile o sa fac fata si la asta ? Nu-i asa ? Mi-am intrebat constiinta care , ori ma ignora , ori nu mai exista , ori era la magazin dupa tigari . Ce conteaza ...

Am tras patura la o parte si m-am ridicat in sezut la marginea patului. Pana aici a fost bine . Am luat o gura sanatoasa de aer si am coborat , punandu-ma cu picioarele pe pamant . Ah, ce am ametit ! Am gandit imediat ce eram in pozitie verticala total si mi-am dus repede mana la cap . Da , poate capul meu inca nu e chiar bine ... Am stat cateva secunde asa pana mi se limpezi mintea si nu am mai simtit apoi nimic neinregula .

Ma miscam in voie prin salon , facand ture dintr-o parte in alta , simtindu-mi in sfarsit picioarele miscandu-se, simtind textura dura , dar in acelasi timp placuta a covorului .

Lumea arata intradevar altfel de sus ... Un scartait enervant imi inunda urechile , distrugandu-mi linistea deplina in care redescopeream cum e sa traiesti . Am realizat apoi ca zgomotul fu produs de usa , prin care intrara un Edward si un Carliste cu zambetul pana la urechi . Ups , mi-am dat seama ca am fost prinsa si am lasat capul in jos , inrosindu-ma intr-o noanta de rozaliu pal . Ma asteptam la niste priviri ciudate , acuzatoare chiar si la mustrari sau predici , dar amandoi se uitau amuzati , avand inca putin si pufneau in ras .

M-am uitat in schimb eu ciudat , cerand o explicatie din priviri . Schimbara o privire cu subinteles , Edward aproband o intrebare nerostita , intelegandu-se doar din priviri . Imi strica tot cheful ... Mi-am spus in timp ce ma asezat pe marginea patului , in sezut .

- Bella , poti pleca acasa ! imi spuse Carliste , largandu-si zambetul . Trebuia sa aiba grija , mai avea putin si ii pica fata .

- Mda , mare lucru ... Stai ! Ce ? am tipat , aproape cazand din pat .

- Exact ce ai auzit ! imi zise de data aceasta Edward , afisand un zambet larg , superb ... Am stat o clipa blocata cu ochii pe chipul sau perfect , dar mi-am revenit imediat , controlandu-ma si revenind la subiect .

- Vorbesti serios , pot sa plec acasa ? am intrebat entuziasmata , acum sarind din pat .

- Da , daca promiti ca stai in pat inca vreo 2 zile .

- Sigur , sigur .

- Promiti sa ai grija de ea pana se insanatoseste de tot ? ii sopti Carliste lui Edward , dar nu suficient de incet . M-am intors inbufnata ca un copil mic si acesta , uitandu-se amuzat la mine , raspunse :

- Desigur ! Haide Bella ! Si ma ajuta sa imi fac repede bagajele . In fond, ma simteam chiar bine acum . Coastele mele erau in regula , durerea disparand de ceva vreme , mana stanga era ca si noua , capul se invartea putin la miscari bruste , dar ametita sunt din nastere, deci nu sunt sigura daca e din cauza lovituirii . Oh , dar ce conteaza ? Plec acasa !!! Am indesat putinele lucruri aduse de Edward la rugamintea mea si inainte sa imi dau seama , ieseam pe portile ... albe , ale spitalului .

Am iesit in sfarsit din nou in civilizatie . Nu de alta dar aproape 3 saptamani inchisa intre 4 pereti diabolici , care imi bantuiau linistea si somnul nu era prea usor . Plus plictiseala , plus dureri , plus plictiseala sau asta am mai zis-o odata ? Whatever ! Daca nu as sti mai bine as zice ca am stat internata la dezintoxicare . Am auzit ca si pe acolo atmosfera e cam tot asa .

Il urmam indeaproape de Edward , care imi purta bagajele si se opri in fata ... unei masini negre ? Puse toate lucrurile in portbagaj apoi se urca pe scaunul soferului . M-am asezat in dreapta lui in liniste , dar nu m-am putut abtine pe tot parcursul drumui .

- Masina ? am intrebat mutandu-mi privirea catre el cu o expresie usor uimita .

- Se pare ca fiind voluntar aici ai mai multe beneficii decat credeam la inceput . Adauga apoi entuziasmat : Adica , e o bijuterie ... Si mangaie usor capota .

- Ce marca e ? Am intrebat chiar interesata .

- E un Volvo de toata frumusetea . Spuse admirativ .

Mi-am abtinut un chicot la vederea lui .

- Alice ce mai face ? am intrebat dintr-o data , brusc imaginea ei clara aparandu-mi in minte .

Un oftat apasat si prelung ii iesi din piept si raspunse pe un ton controlat cu greutate :

- La fel ... Incep sa imi pierd speranta , nimic nu pare sa functioneze . De cand a reactionat atunci cand erai de fata , nimic . Incheie cu o voce sfasiata concentrandu-se total asupra drumului , luand o atitudine meditativa , creand o atmosfera cam incomoda in linistea deplina ce o impunea doar prin gesturi .

- Imi pare rau ... Am spus plecandu-mi capul , regretand faptul ca am o gura pe care , din pacate , o folosesc, si inca foarte prost.

- Pentru ? Intreba incurcat , intorcandu-se un moment catre mine .

- Pentru ca am deschis subiectul ? I-am raspuns cu un fel de intrebare . De fapt , mai bine las-o balta ! am spus indignata intorcandu-ma sa privesc pe geam aparent distrasa .

- Glumesti nu ? incepu pe un ton plangaret oprind masina pe dreapta si se intoarse complet spre mine . Il vedeau cu coltul ochilor cum astepta sa ma intorc .

- Bella uita-te la mine ! Te rog ? imi spuse bland si ma intoarse catre el ridicandu-mi barbia si fortandu-ma sa ii intalnesc privirea .

- Te-ai suparat . Constata trist , iar verdele ochilor sai se intesifica , sclipind , o mantie lichida invaluindu-i . Incercasem sa ii evit privirea , dar parca ma atragea , nelasandu-ma sa scap de sub farmecul ei .

Un claxonat puternic imi intrerupse contemplarea , si se pare ca si lui din moment ce se intoarse imediat in spate murmurandu-i ceva nu prea dragut celui care facuse asta. Am decis sa destind putin atmosfera tensionata si am spus pe un ton detasat , putin jucaus :

- Deci mergem acasa sau ce ?

Nu mi-a raspuns , dar l-am putut vedea dandu-si o clipa ochii peste cap amuzat .

Traficul nu era prea aglomerat asa ca am ajuns repede la destinatie . Casa arata la fel , cu nimic interesant care sa te atraga sau sa te faca confortabil . Aceasi senzatie ciudata de claustrofobie ma invalui in momentul in care am trecut pragul . Inspectam mobilierul din jurul ca si cum nu il mai vazusem inainte , dar o voce suava si linistitoare ma readuse pe pamant .

- Unde le pun astea ? Arata catre bagajele care le tinea inca in mana .

- Um , lasa-le acolo . Le duc eu sus mai tarziu . Am raspuns rapid urcand scarile .

- Da , sigur ... Unde e camera ta ?

- Ma descurc , pe bune . Am insistat apropiindu-ma de el si prinzand de bagaje . Am inceput sa trag de ele cat puteam , iar el, vrand sa le puna jos , le dadu drumul .

Luata prin surprindere , nu am reusit sa imi redresez echilibrul la timp si simteam cum imi fuge rapid pamantul de sub picioare . Am inchis ochii in anticipatie , pregatindu-ma pentru contactul dur cu parchetul vechi . Insa o pereche de brate puternice se stransera in jurul meu ridicandu-ma sus . Din pricina inertiei m-am trezit lipita de pieptul sau fierbinte , cu mainile infasurate in jurul gatului sau .

- Ai putea , te rog , macar sa stai in picioare ? Imi sopti la ureche invaluindu-mi fata cu respiratia lui ametitoare . Nu eram in stare sa ii raspund , nici macar sa fac un semn din cap , eram complet paralizata in bratele lui .

Respiram precipitat la cativa centimetrii de chipul sau inuman de atata frumusete , uitandu-ma pe sub gene direct in ochii sai . Imi dadu atent o suvita la o parte , micsorand progresiv distanta dintre noi .

Insa bagajele nu erau de aceasi parere ca e o idee buna , asa ca s-au rasturnat cu un bubuit puternic , intrerupandu-ne momentul . M-am retras usor , uitandu-ma la ceva nedefinit din spatele lui .

- Chiar ai de gand sa ma ti inchisa aici ?

- Tu ce crezi ? Ma intreba ridicandu-si ambele sprancene .

- Mda , am prins ideea ... Merci ! am spus ironic , indreptandu-ma catre camera mea facand pe suparata . Doamne da sa mearga asta ! ma rugam in minte .

- Dar mai intai am putea face o mica plimbare . Sti tu , aer curat ... Ti-ar face bine .

- Oh , nu m-am gandit la asta . Am spus parand mirata si verificand daca nu cumva glumeste .

- Nu ti-a iesit planul stai linistita , dar nu vreau sa te torturez si mai mult decat ai fost . Chicoti scurt privindu-ma amuzat cum imi incruntam sprancenele gandindu-ma unde am gresit .

- Sa inteleg ca nu vrei sa mergem ? Bine atunci ! Si se indeparta si mai mult de iesire .

- Nuuuu ! Stai ! Mergem ... Am sarit imediat zbughind-o pe usa afara . Ah , padurea mea iubita , cat de dor mi-a fost de natura . In sfarsit am intrat in lumea mea !

-----------

Gata si capitolul 10 , nu imi vine sa cred ca deja am ajuns la capitolul 10 !!! :O:O Parca numai acum puneam primul capitol 8-> . Anyway , nu ma bagati in seama , devin melancolica ... :)) . Parcea aceea in care am incercat sa explic nimicul , e un fel de chestie care ma intriga pe mine ... Daca gasiti o definitie , lasa-ti comm :> . Apropo de comm , la capitolul trecut ce s-a intamplat ? :(
Daca cititi si va place si crede-ti ca merita ,as vrea sa ma ajutati sa il fac mai cunoscut :) . Read and comm !
Ah , pana nu uit , am observat ca mi-au cam scapat melodiile de inspiratie in ultimul timp . Deci , la acest capitol : Ellie Goulding - Starry Eyed

Kisses !!!
Dyana

Surprize :X

2010-07-02T14:53:00.005+02:00

Am participat la concursul pentru "Cel mai bun scriitor" organizat de Madalina si Diana pe www.diamadaz.blogspot.com si se pare ca am luat mentiune :) .

Multumesc din suflet celor care m-au votat , celor care imi citesc ficul si ma sprijina in momentele grele . Sunteti cei mai tari !

Big Kisses !!!
Dyana :*:*:*>:D<>:D<>:D<

Another gift :)

2010-07-02T07:43:00.003+02:00
Am primit un cadou de la Annamarya92 :X . Multumesc mult !!! :*:*>:D<>:D<

Acesta vine si cu cateva reguli:

1. Poza trebuie sa intre intr-o postare

2.Cadoul trebuie dat mai departe la sapte prieteni

Eu il dau la :

Andru ( http://byandru2.wordpress.com/ )

Ramona Pettro (http://ramonapettro.wordpress.com/)

Adelyne (http://ourloveisimpossible.wordpress.com/)

Funnkysmile (http://funnkysmile2.wordpress.com/)

Ella (http://fanficpossibilitty.blogspot.com)

Deny (http://deny4u.wordpress.com/)

Angel of hope (www.ellaangelofhope.blogspot.com/)

Leapsa 3 ... !!!

2010-07-02T07:06:00.004+02:00
Hey , am primit si eu Leapsa ( cu muzica ) de la Annamarya92 . Merci mult !!! :*:*>:D<>:D<

OK , let's start :

1. Cum te simţi astăzi?

Linkin Park - What I've done

2.Care este povestea vietii tale?

Shakira - Gipsy ... bun deci incep sa ma speriu , asta s-a nimerit ca si nuca in perete :))

3.Cum iti merge in viata?

Adda - N-ai sa te schimbi

4.Cum era in liceu?

Iyaz - Replay

5.Cum te vede restul lumii?

Cascada - Evacuate the dancefloor ... pana acum un mare dezastru :))

6.Ce crezi despre persoana iubita?

Yiruma - Kiss the rain

7.Ce crezi despre prietenul tau cel mai bun?

David Guetta feat Kis Cudi - Memories ... :-w nu-i adevarat ...

8.Ce cred cu adevarat prietenii tai despre tine?

The Fray - Never say never

9.Care e cel mai misto lucru la prietenii tai?

Inna - Amaizing ... wow :O , deci nu pot sa cred ca s-a potrivit una :))

10.Te vei casatori vreodata?

Onerepublic - Secrets ... din ce in ce mai bine :> ...

11.La ce te gandesti destul de des?

Shakira feat Kis Cudi - Did it again

12.Care e cel mai rau lucru care ti se poate intampla?

Deepcentral - In love ... mda , cam atat mi-a fost norocul ...

13.Ce regreti cel mai mult?

Muse - Undisclosed desires

14.Ce te face sa razi?

Lady Gaga feta Beyonce - Telephone

15.Ce te face sa plangi?

Adda - Noi doi ... foarte frumoasa melodia ;) ...

16.Sunt persoane care te doresc in secret?

Jason Walker - Down

17.Ce cantec te descrie cel mai bine?

Owl city - Fireflies ...:X...

18.Ce se preconizeaza pentru acest weekend?

Justin Bieber - Baby ... =)) , nici nu stiam ca am melodia asta :)) ...

19.Cum ar trebui sa te faci singur fericit?

Ke$ha - Tik Tok

20.Ce te doare chiar in momentul acesta?

Timbarland feat Soshy - Morning after dark

Cam atat si a iesit un mare dezastru :)) .

Eu dau mai departe la :

Andru ( http://byandru2.wordpress.com/ )

Ramona Pettro (http://ramonapettro.wordpress.com/)

Adelyne (http://ourloveisimpossible.wordpress.com/)

Funnkysmile (http://funnkysmile2.wordpress.com/)

Ella (http://fanficpossibilitty.blogspot.com)

Deny (http://deny4u.wordpress.com/)

Regulile sunt :

1. Deschideţi play-listul vostru, cu shuffle pornit ca să nu ia melodiile în ordine.

2. Aveţi un set de 20 de întrebări, iar pentru răspunsul la fiecare dintre ele apăsaţi next.

3. Scrieţi titlul şi formaţia/interpretul ca răspuns, indiferent cât de stupid sună.

4. Alegeţi un număr de prieteni care să primească leapşa.

Cap 9 - Remember that ?

2010-06-29T13:13:00.010+02:00

~Bpov~

Intr-un final am adormit si eu , oboseala facandu-si simtitor prezenta si aruncandu-ma intr-o alta lume . Cred ca am adormit cu mana in parul lui deoarece cand m-am trezit , era tot acolo . Nu am precizat insa ce mi-a intrerupt sirul de imagini fara noima care se derulau in minte asemenea unui film de epoca , incet si fara zgomot . Am auzit usa deschizandu-se destul de furtunos si inchizandu-se rapid cu un clinchet nu foarte discret .

Am deschis ochii pe jumatate adormita si mi-am retras mana repede din parul lui Edward, inainte ca acesta sa fie constient de prezenta ei .
Abia apoi am zarit silueta unui barbat blond , potrivit de inalt , care purta o expresie serioasa , dar in acelasi timp amuzata , privindu-ne pe mine si pe Edward , care acum se dezmeticea ( am spus eu ca nu e prea comod cum doarme …) , fiind trezit, banuiesc, de acelasi zgomot. Isi intindea lenes membrele , dar se opri brusc in momentul in care observa si el prezenta barbatului in salon si isi indrepta spatele , aruncandu-i o privire destul de acuzatoare . Doctorul , pentru ca altceva nu putea fi avand in vedere ca purta un halat alb , specific si stetoscopul in jurul gatului , isi drese vocea incomod si incepu o conversatie trasa de coada .

- Buna ziua ! Eu sunt doctorul Carliste Cullen , cel care e responsabil de tine Isabella .

- E doar Bella . Am ingaimat eu cu o voce ragusita .

Dadu din cap , dupa care isi indrepta privirea catre Edward .

- Aaaaaaa ... Permite-ti-mi sa ma prezint , ma numesc Edward Cullen , domnule . Ce coincidenta ironica de nume nu-i asa ? termina sigur pe el , dupa scurtul moment de ezitare de la inceput .

- Intradevar ! sopti ca raspuns , devenind brusc meditativ , studiindu-l atent pe Edward .

Acesta se misca vizibil deranjat in scaunul de langa mine si imi arunca o privire fugara .

Doctorul tresari usor , revenindu-si din starea de tansa , mutandu-si ochii inapoi pe mine .

- Cum te simti Bella ? Ceva efecte adverse majore ? Se pare ca lasa politeturile repede deoparte , intrandu-si in adevaratul sau “rol” .

- Bine , domnule Cullen . Doar obosita , dar banuiesc ca este normal ? am spus-o mai mult ca pe o intrebare .

- Desigur ! Si te rog spune-mi Carliste , nu sunt atat de batran pentru “domnule” . Si se stranba teatral cand rosti ultimul cuvant , iar apoi afisa un zambet sters .

- Ah , pana nu uit , ti-ai anuntat familia ? Sunt cam nou in oras si nu am apucat sa ma familiarizez si sa cunosc pe toata lumea . Dadu apoi detasat din umeri .

Intrebarea m-a lasat fara cuvinte , trezindu-mi amintiri si ganduri adanc infipte in suflet , care acum ma invadau intr-un ritm alert , incetosandu-mi simturile si toata fiinta .

- Eu nu am ...f ...familie . Am rostit cu o greutate inimaginabila , incercand sa imi tin emotiile si lacrimile sub control doar aparent .

Amandoi isi concentrara toata atentia asupra mea , doar ca pe cand ochii celui caruia i-am raspuns ma priveau cu mila , Edward era total surprins , parca si vedeam beculetul aprins deasupra capului sau in timp ce procesa cuvintele mele .

- Imi pa... incepu Carliste bland .

- Nu ! l-am intrerupt eu cu un strigat puternic , autocontrolul topindu-se in acidul furiei de nestapanit . Am auzit acele 3 cuvinte de mult prea multe ori pentru a le mai suporta .

Prientre suspinele si agitatia ce ma controlau l-am observat pe Edward iesind din scurta stare de soc si apropiindu-se incet pentru a ma calma . Intinse o mana catre mine , aproape atingandu-ma , dar m-am ferit brusc si , uitandu-ma in ochii lui i-am spus autoritar :

- Nu ! Vreau sa f...fi ... fiu si... singura ! Am ingaimat cu greu .

De abia terminasem propozitia si Carliste deja deschisese usa , uitandu-se dupa Edward , in speranta ca acesta il urma . Imi arunca o ultima privire rece , dar care doar ascundea tristetea evidenta din ochii sai superbi , iar apoi iesi afara in tacere .

Ramanand in sfarsit singura , am continuat sa ma descrac , era prea mult pentru mine . Atat de multe ganduri inchise , blocate , scoase la lumina de o simpla intrebare nevinovata .

~Epov~

Am iesit afara lasand-o acolo singura, sa sufere . Deci asta era in spatele suferintei sale , asta o macina si incerca sa ascunda . M-am asezat pe un scaun vis-a-vis cu usa , dar doctorul Carliste m-a poftit la el in birou .

- Ia un loc , te rog ! Ma invita aratand catre un scaun imbracat in catifea neagra.

M-am asezat alene , cu gandul in alta parte si m-am intors catre el cu o expresie intrebatoare .

- Edward, ce a patit Isabella ?

- Nu stiu ! Am raspuns sincer ,chiar nu stiam mai multe decat el.

- Te rog Edward , as putea sa ajut .

- Si ce te face sa crezi ca eu as sti ? L-am intrebat la randul meu , ridicandu-mi o spanceana .

- Nu stiu . A recunoscut indignat , asezandu-se la birou .

- Uite ,eu nu stiu multe despre Bella , nici macar nu stiam ca nu are familie . Dar stai ! Si de abia atunci mi-am dat seama de ceva.

- Da ? intreba acesta , indemnandu-ma sa continui.

- Ai spus ca poti ajuta , deci esti psiholog ?

- Da.

- As putea sa ma angajez aici ca voluntar , sa invat , sa imi pot ajuta sora ? Am soptit ultima parte mai mult pentru mine, dar se pare ca a auzit-o si el .

- Ce e cu sora ta ?

- Nimic ! Deci pot ? intrebam ca un copil mic care cere sa se dea in hinta nerabdator.

- Desigur , va trebui doar sa mai discutam unele aspecte .

- Multumesc . Si i-am intins mana , mi-o scutura o clipa dupa care fu chemat de urgenta in alt salon , lasandu-ma singur .

Am iesit inchizand usor usa dupa mine si m-am intreptat aproape in fuga catre salonul Bellei . Nu se mai auzea nici un zgomot asa ca am batut incet la usa .

- Daca esti Edward, intra , daca nu , tine-ti pastilele departe de mine . Se auzi o voce slaba dinauntru si am intrat asezandu-ma in locul meu obisnuit .

Bella se uita in jos , evitandu-mi privirea si ascunzandu-se dupa o perdea de par castaniu , lung . Mi-am tras scaunul mai aproape si i-am luat o suvita , punand-o dupa ureche si mangaindu-i fin obrazul . Inca fara a se uita in sus , se lasa intr-o parte si isi sprijini capsorul de umarul meu stang , lasand doua lacrimi sarate sa ii scape pe obrazul fierbinte.
Automat , din reflex , m-am asezat langa ea pe pat , in sezut si mi-am infasurat o mana in jurul taliei sale , protectiv, in timp ce cu cealalta ii mangaiam consolator parul , asezandu-mi barbia desupra fruntii sale .

- Imi pare rau ! zise printre suspine si lacrimi .

- Shhht , totul e bine ! ii sopteam incet , in timp ce o leganam usor.

- Da , este ! spuse la randul sau , incercand sa se linisteasca si sprijinindu-se de mine complet acum .

--------

Nu stiu ce am ,dar in ultimul timp am fost atat de bulversata . Totul se invartea in jurul meu , eu stateam pe loc si inevitabil , ameteam :|. Nu credeam ca sunt in stare sa scriu nici o fraza coerenta si de aceea eram hotarata sa iau o mica pauza sa imi revin , dar m-am razgandit . Vreau sa multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit , dandu-mi impulsul de care aveam nevoie :X:X:*:* . Deci , pana la urma aici e cap 9 , stiu ca e cam fara actiune , dar nu puteam sa il adaug pe Carliste in peisaj ca un Superman , aterizand in salon pe geam si venind cu o replica de duzina luata din filmele cu buget redus nu ? :)) Sper ca va place :D , e putin mai scurt deoarece am decis sa ma opresc aici ;)) .

Preview din capitolul urmator :

- Vorbesti serios , pot sa plec acasa ? am intrebat entuziasmata , aproape sarind din pat .
- Da , daca promiti ca stai in pat inca vreo 2 zile .
- Sigur , sigur .
- Promiti sa ai grija pana se insanatoseste de tot ? ii sopti Carliste lui Edward , dar nu suficient de incet . M-am intors inbufnata ca un copil mic si acesta , uitandu-se amuzat la mine , raspunse :
- Desigur ! Haide Bella ! Si ma ajuta sa imi fac repede bagajele . In fond ma simteam chiar bine acum .

Dap , am pus iarasi preview pentru asteptare si pentru ca e putin mai scurt capitolul ;) .

Enjoy and comm ! :*:*>:D<>:D<

Kisses!!!
Dyana :*:*>:D<>:D<

Cadou :)

2010-06-28T09:40:00.004+02:00
Merci mult Annamarya92 pentru cadou :*:*>:D<>:D<. Nefiind acasa il postez mai tarziu , dar mai bine asa decat niciodata nu ? ;)

Bun , acesta este cadoul :
Si regulile :
1.Poza trebuie să intre într-o postare

2.Cadoul trebuie dat mai departe la sapte prieteni.

Eu il dau mai departe la :

Andru (www.byandru2.wordpress.com/)

Angel of hope (www.ellaangelofhope.blogspot.com/)

Anca (http://myhappylifewithyou.wordpress.com/)

Ramona Pettro (http://ramonapettro.wordpress.com/)

Adelyne (http://ourloveisimpossible.wordpress.com/)

Funnkysmile (http://funnkysmile2.wordpress.com/)

Ella (http://fanficpossibilitty.blogspot.com)

Da , here you go ;) .

Kisses !!!
Dyana :*:*>:D<>:D<

Cap 8 - Nightmare and "Dear diary,..."

2010-06-21T11:26:00.005+02:00

~Epov~

Mi-am pus incet capul pe perna , obosit de atata mister , de atata suferinta si durere . Lacrimile nu mai existau , erau pierdute intr-un alt univers , intr-un colt al meu pe care nu stiam ca il am . Toata fiinta mea avea nevoie de ceva , simteam asta cu fiecare gura de aer , cu fiecare clipire , dar misterul invaluia in bratele lui cetoase si invincibile si aceasta problema .

Ma zvarcoleam incontinuu printre cearsafurile si paturile fara sfarsit si ma pierdeam incercand sa gasesc ceva ce nu exista . Alergam in cerc intr-o camera goala , alba , eram blocat si cautam fara oprire usa care se putea ascunde la fiecare pas si care ma putea duce acasa . Eram innebunit , nu mai gandeam normal , miscam mainile exasperat fara sa vreau si inchid ochii dintr-o data , involuntar .

Simteam un miros sufocant si apasator ... fum . Din instinct , am deschis violent ochii si am realizat ca eram inconjurat de foc . Cat vedeai cu ochii flacari imense mocneau cu o ura de nedescris , setea de razbunare subliniind-o fiecare pocnitura asurzitoare . Vroiam sa fug , sa fac orice numai sa nu stau asteptand sa ma fac nevazut printre ele . Dar eram prins in loc , lanturi ruginite tinandu-ma prizonier in stransoarea lor indestructibila . Ma zbateam ca leul in cusca , ca mielul la sacrificiu si , sleit intr-un final de puteri , cand in genunchi infrant de soarta.

Fumul ma bulversa , imi incetosa privirea si mintea , pana cand o lumina orbitoare si un vant cald , parfumat ma invalui pe deplin . Nu mai era nimic in jur , doar un cer senin , intruchipand speranta zilei de maine si o silueta luminoasa , vie ... un inger . Statea cu spatele la mine , nemiscat , avea un par lung , ciocolatiu , bizar de familiar . Am facut un pas sovaitor in fata , dar incepu sa fuga neintrerupt , usor micsorandu-se in orizont . Am incercat sa tin pasul , sa o ajung din urma , dar m-am trezit trantit la pamant de un vant salbatic .

- Stai ! am strigat chinuit si am simtit in acelasi timp o durere in moalele capului . Cazusem din pat ...

M-am ridicat intrigat de pe jos , confuz din pricina unei astfel de nopti ... ciudate ?! Cam putin spus intr-o astfel de situatie , avand in vedere circumstantele. Nu am mai avut nici macar un vis de ceva vreme , cu atat mai putin unul atat de misterios , bine , poate nu e cuvantul cel mai potrivit totusi ...

Daca tot am inceput sa cred in hazard , ce-ar fi daca as crede si in vise ? Si asa mi se pare ca mai nou traiesc intr-un univers pararel cu viata . Indiferent daca as crede sau nu , tot ce inteleg eu , indiferent pe ce parte l-as analiza , inseamna ca nu sunt cu toate-acasa .

Incercand sa trec cu vederea ce s-a intamplat o noapte intreaga , si subliniez , incercand , m-am imbracat lejer cu o pereche de blugi de un albastru inchis si o bluza verde , pe gat , care se asorta cu ochii mei spalaciti .

Am verificat-o pe Alice , care dormea linistita ca de obicei , apoi am iesit pe usa principala , indreptandu-ma catre spital cu o durere „decenta” de cap din cauza cazaturii de dimineata .

~Bpov~

M-am trezit foarte devreme , simtindu-ma odihnita dupa atata dormit , dar cu intepaturi mici si scurte care imi brazdau constant trupul.

Fara ca macar sa imi dau seama , am inceput sa ma gandesc la ziua de ieri .

*Flashback*

M-am trezit buimaca , neputand sa misc nici un muschi , intr-o camera complet alba , mirosind a spital . Oh Doamne ! Oh nu !

Initial crezusem ca am murit ... Dar daca era asa nu as fi avut ace si tuburi tot la 5 centimentrii pe ambele brate si aparate care sa ticaie pana te inebunesc . Plus , sa nu uitam „parfumul imbietor” care imi provoca un profund dezgust si greata.

Toate acestea alcatuiam un fel de picatura chinezeasca , sau japoneza . Oh , cui ii pasa ? Cert e ca , incet dar sigur , iti pierdeai mintile . Imi aminteam cum am cazut pe scari si mirosul de sange care , acum , stiam ca era al meu , dar ceea ce nu imi puteam explica era cum am ajuns acolo . Aveam nevoie de explicatii si ceva imi spunea ca o anume persoana are clar legatura cu asta , Edward .

Sub efectul ametitor al medicamentelor si panica de moment ce ma stapani brusc incepusem sa nici nu imi mai stapanesc reactiile .

- Eeeedward ! am inceput sa strig ca ultima nebuna.

- Va simtiti bine domnisoara ? ma intreba ingrijorata o asistenta mai tinerica , care isi facu „mirifica” aparitie la usa salonului .

- Nu ! Adumi-l aici pe Edward Cullen nenorocito ! Acum ! Exageream rau de tot, nu gluma , doar ca medicamentele astea vad ca nu tin nici cu nervii mei . La ce fata facu saraca cand iesi grabita afara mi se si facu mila de ea .

Insa nici nu apuca sa imi pare rau cu adevarat , cand aparu Edward , in toata splendoarea lui . Toti nervii mi s-au comprimat , eram perfect linistita , uitand chiar si de ce l-am chemat aici , chiar si de durerea ce o simtem in fiecare secunda peste tot .

Se putea observa cu usurinta urmele lacrimilor pe obrajii lui palizi si ochii rosii , cu un inceput de cercane sub ei . Se aseza pe scaunul de langa mine , luandu-mi mana bland intr-a lui , gest care m-a uimit profund , dar o clipa , am stans-o la randul meu. Aveam nevoie de asta si vroiam sa ii multumesc ca e aici cu mine . Nu stiu toata povestea , dar sunt sigura ca el m-a salvat .

Nu am vorbit prea mult , eram prea prinsi amandoi in ochii celuilalt , in timp ce el imi mangaia fin obrazul , eu ma topeam in atingerea lui .

Dar , la un moment dat a venit si inevitabilul si , simtindu-mi pleoapele grele , am cazut intr-un somn adanc.

*End Flashback*

Dupa ce am terminat de trecut in revista toata ziua precedenta , am constatat ca si acum , cand sunt perfect „lucida” ( daca se poate spune ca sunt vreodata asa ) , nu ma deranjeaza aceasta mica apropiere de Edward. In concluzie el m-a salvat , ii datoram mai mult decat un comun „Multumesc!” , fie el spun din toata inima sau nu. Indepartarea a fost o mare greseala , pe care , dupa cum se vede , o platesc scump , suport consecintele.

Mi-am aruncat ochii pe ceasul mare de pe perete , care arata ora 8 si jumatate . Oh , frate ! M-am afundat in perne imbufnata . Ce o sa fac aici ?

Stateam si mai uitam in tavan pierduta , cand aparu la usa asistenta de ieri , cu un pahar de apa si vreo 3 pastile dezgustatoare . Sper ca alea nu sunt pentru mine ...

- Oh , te-ai trezit deja draguta ? imi zambi frumos , neparand suparata pentru ziua de ieri . Well , whatever !

- Da. Am raspuns incet ,dupa care am oftat.

- Te doare ceva , te simti rau ? ma intreba pe un ton profesionist .

- Nu , sunt bine doar ca ma plictisesc de moarte . Am recunoscut infranta .

Chicoti scurt si parasi salonul , doar pentru a se intoarce cateva secunde mai tarziu cu un caiet ponosit si un pix. M-am uitat incurcata la ea , asteptand o explicatie .

- Pai e un caieti si un pix ...
- Nu , serios ? Crede-ma ca mi-am dat seama. Am spus ironic , dandu-mi seama ca femeia asta e umpic cam , stiti voi , proasta ?!

- Daca te plictisesti , scrie ceva , ca un fel de jurnal . De abia termina propozitia si iesi furtunos afara .

Am luat caietul , l-am deschis stangace si am strans pixul intre degete , atingand usor foaia imaculata , o idee ingalbenita .

Draga jurnalule,

Ce ironie nu-i asa ? Nici macar nu esti un jurnal adevarat , iar eu iti mai spun si “draga”. Nu prea stiu cum se face asta si nici ce ar trebui sa scriu sau mai degraba sa aberez , dar macar imi ocupa timpul ... Mi s-a spun sa scriu ce vreau , orice , dar eu nu vreau sa scriu , vreau sa vorbesc.
Niciodata nu mi-au placut jurnalele , cateva foi care contin intrega ta existenta , tot ce e mai intim si important . Si daca citeste altcineva ... Am avut nu o data initiativa de a incepe unul , dar am sfarsit prin a rupe in mii de bucati fiecare pagina , nelasand sa se vada clar nici o litera .

Nu am auzit usa deschizandu-se , dar am fost intrerupta ...

- Neata ! ma saluta o voce cunoscuta , melodioasa , dar intr-un fel diferita .

Mi-am ridicat ochii de pe scrisul meu imprastiat , pregatita sa il intampin , dar la vederea chipului sau m-am blocat . Era diferit , parea extenuat , avea niste cearcane de un mov inchis si ochi rosii si umflati , dar nu ca si atunci cand plangi . Nu mai imprastia acea lumina unica , radianta care te incalzea fara sa iti dai seama .

- Hei , esti bine ? am intrebat vizibil ingrijorata.

- Um , da , sigur . De ce nu as fi ? imi raspunse fortat , incerand sa para ca nu are nimic.

Nu am dat nici cel mai mic semn ca l-as crede asa ca a continuat .

- Am avut o noapte grea , un vis continuu , ciudat si obositor.Recunoscu intr-un final , asezandu-se pe scaunul de langa mine si punandu-si capul pe pat , nemaincercand sa ascunda ceea ce era evident.

L-am lasat in pace , sa mediteze daca are nevoie , dar la un moment dat respiratia i-a devenit regulata , semn ca a adormit. In somn , s-a intors in asa fel incat ii puteam vedea fata , nu cred ca era o pozitie prea placuta dar fie , nu il puteam deranja . Era atat de scump cand dormea (si nu numai) . Ups , doar nu am gandit eu asta . Am rosit putin , simtindu-mi fata mai calda decat de obicei si am realizat ca nu mai patisem asta de mult , imi lipsise senzatia placuta si in acelasi timp jenanta de roseata.

Incepu sa se agite putin si credeam ca are din nou un cosmar , dar nu ma lasa inima sa il trezesc . M-am intors catre el , intr-o parte si , cu o mana tremuranda i-am atins parul. Era atat de matasos si bogat , placut la atingere. Se relaxa o clipa , fapt care m-a incurajat sa continui. Am coborat mai jos , astfel incat eram aproape la acelasi nivel cu el . M-am facut comoda in timp ce mana mea se juca printre firele rebele de bronz , indreptate in toate directiile. Expresia usor incruntata fu repede luata de un zambet larg , fapt care m-a facut sa ii copiez expresia , sa zambesc la randul meu ...

-------

Intr-un final aici e si cap 8 :D . Sper din tot sufletul sa nu se mai repete povestea si sa pot posta imediat ce ajung acasa de la bunici , fara alte complicatii. Lucrand aproape o saptamana la un singur capitol , voi incerca sa le fac cat mai lungi ;) .
Si , ca sa ma revansez putin , am o mica surpriza ;)).

Preview din capitolul urmator :
Intrebarea m-a lasat fara cuvinte , trezindu-mi amintiri adanc infipte in suflet si ma uitam in sus indurerata , lacrimile deja adunandu-se in colturile ochilor.
- Eu nu ... am ... familie . Am rostit cu o greutate inimaginabila , tinandu-mi emotiile si lacrimile sub control doar aparent .
Amandoi isi concentrara toata atentia asupra mea , doar ca pe cand ochii celui caruia i-am raspuns ma priveau cu mila , Edward era total surprins , parca si vedeam beculetul aprins deasupra capului sau in timp ce procesa cuvintele mele .

Mda , cam asta e ... nu cred ca e prea clar , but you have to wait a little bit ;;) . Off, si , dupa cum vedeti nu am gasit nici o imagine potrivita pentru inceput , partea cu visul , daca gasiti ceva trimiteti-mi pe issabbeellaa@yahoo.com. Continuati sa comentati , astept parerile voastre ( verific blogul in fiecare zi de pe telefon >:) ). Kisses !!! :*:*>:D<>:D<

O alta Leapsa ... !!!

2010-06-20T19:30:00.005+02:00
Wow , deci am primit si celalalt tip de Leapsa de la Ella (http://fanficpossibilitty.blogspot.com/) si ii multumesc foarte mult :*:*>:D<>:D< .
Bun , sa incepem :

ZODIE : Berbec

AȘ VREA : Sa fiu libera , fara griji .

PĂSTREZ : Tot ce a fost mai frumos si important pentru mine , asta consta in ganduri , obiecte , de toate .

MI-AŞ FI DORIT : Sa nu fi dat inapoi cand nu mi-a iesit ceva .

NU-MI PLACE : Sa fac ceva fara sa gandesc .

MĂ TEM : De viitor .

AUD : Muzica ,Possibility de Lykke Li , apa de la bucatarie si televizorul din cealalta camera .

ÎMI PARE RĂU : Ca am spus unele lucruri pe care le-am regretat apoi .

ÎMI PLACE : Sa scriu :X , sa ascult muzica , sa ma plimb , sa ma uit la filme , sa stau pe net etc.

NU SUNT : Superficiala.

DANSEZ : Cand vreau sa ma simt bine , cu fiecare ocazie.

NICIODATĂ : Nu voi uita adevaratii prieteni.

PAR : Geniul din umbra . ( =)) , stiu , suna ciudat ,dar asa mi s-a spus )

NU-S NICIODATĂ : O persoana matinala .

NU-MI PLAC LA MINE : Cosurile . ( :(( )

SUNT CONFUZĂ : cand ploua .

AM NEVOIE : De intimitate , de o persoana care sa fie tot timpul langa mine .

AR TREBUI : Ca fiecare persoana care imi citeste ficul sa ia aceasta Lepsa de la mine . :P

UN ANOTIMP : Vara.

O LUNĂ : Iunie.

O ZI A SĂPTĂMÂNII : Sambata.

O PARTE A ZILEI : Amurgul.

UN ANIMAL MARIN : Calutul de mare .

UN ANIMAL DE USCAT : Sarpele .

O PLANETĂ : Venus.

LICHID : Lapte.

PIATRĂ : Smarald.

METAL : Aur alb.

PASĂRE : Lebada.

PLANTĂ : Tradafirul alb.

STARE : Vesnic melancolica.

INSTRUMENT : Pian.

SENTIMENT : Fericire .

SUNET : Picuri de ploaie in geam.

CÂNTECE : Plumb-Cut
Jason Walker-Down
Lady Gaga-Speechless
Delta Goodrem-Fragile
etc.

FILME : Twilight saga , Remember me , Harry Potter , Troia , Ice Age , Shrek etc.

SERIALE : The vampire diaries.

ORAŞ : Targu-Mures.

GUST : Dulce si sarat .

AROMĂ : Menta , ciocolata , caise.

CULOARE : Verde si albastru .

MATERIAL : Bumbac.

O PARTE A CORPULUI : In definitv , ochii .

DROG : Cititul unei carti bune.

ACCESORII : Bratari , cercei , cordeluta , esarfa etc.

O EXPRESIE A FEŢEI : Cand sunt ironica sau neincrezatoare ridic ambele sprancene in semn de "Nu mai spune ..."

O MATERIE : Matematica si nu ma pot abtine sa nu pun si Engleza .

UN PERSONAJ DIN DESENE ANIMATE : Jerry ( din Tom si Jerry :)) )

FORMĂ : Inima.

O MAŞINĂ : BMW negru , decapotabil :X .

UN NUMĂR : 25 .

O HAINĂ : Blugi .

Il voi da si acesta mai departe la :

Annamarya92 (http://annamarya92.wordpress.com/)

Ramona Pettro (http://ramonapettro.wordpress.com/)

Anca (http://myhappylifewithyou.wordpress.com/)

Andru ( http://byandru2.wordpress.com/ )

Laurika (http://fanfic-povesti.blogspot.com/)

Adelyne (http://ourloveisimpossible.wordpress.com/)

Funnkysmile (http://funnkysmile2.wordpress.com)

Angel of hope (http://ellaangelofhope.blogspot.com)

Romina ( http://only-fr33d0m.blogspot.com/ )

Si lista mai poate continua muuuult si bine , dar ca de obicei , timpul e o problema . La fel ca si data trecuta toata lumea care scrie vreun fic are de la mine aceasta Leapsa cat si cealalta .
Kisses !!! :*:*>:D<>:D<
Dyana

Cap 7 - Destiny thoughts

2010-06-11T19:26:00.009+02:00
~Epov~
Nu, asta nu putea fi adevarat! Trebuie sa fi gresit adresa , casa , trebuie sa ma fi inselat , adica vreau sa spun ca ... nu merita asta ! Nimeni nu ar merita asta ! Mda , iar eu stau si intorc situatia pe dos in loc sa actionez .

Ma uitam in jos , parca ca prin vis la tot ce se infatisa in fata ochilor mei .Am pasit incet , greoi , in cadrul taiat parca dintr-o secventa sangeroasa din „The vampire diaries” . Era aproape intuneric total , din camera ei se vedea o lumina difuza care doar accentua nivelul si asa ridicat de adrenalina care curgea prin mine la vederea sangelui imprastiat in jurul meu , in jurul ei . Mi-am tinut respiratia in mine si i-am luat grijuliu trupul insangerat de pe jos . Ma tineam cu toata puterea sa nu incep sa tremur ca un copil de 8 ani care se uita pe furis la filmul de groaza pe care il vizioneaza fratele mai mare impreuna cu prietenii. Autocontrolul este unul dintre lucrurile care imi incurca existenta , nu pot sa ii comand , ma face sa ma simt si mai slab decat sunt.

Ea merita o sansa si se pare ca eu am fost ales sa i-o dau . Nu o fac pentru mine , o fac pentru ea ... Doar pentru ea ! incercam sa ma conving pe mine.

Ma indreptam deja spre masina , lacrimile inecandu-ma incet , gandurile intorcandu-se impotriva mea . Prea multa drama ,stiu ... Dar asta mi-e viata , o tragedie care nu se va termina pana nu inchid ochii , la figurat vorbind . Vorbeam incet , sau poate nu vorbeam, doar gandeam , nici nu mai stiu .

Daca ea a primit sansa asta , eu nu i-o voi lua si nici nu ma voi mai amesteca in ceea ce va urma . Va avea un viitor cu un gand in minus , al meu . Da , ma invinuiam ca de obicei , dar face parte din viata , din viata MEA ! Daca inainte vroiam sa ajut , acum vreau sa ma indepartez , vreau sa plec , sa fug , sa ma ascund , sa uite toata lumea ca a exisat vreodata un Edward Cullen sau sa uite doar ea . Privind doar in dreapta mea imi pot da seama ca asta trebuie sa fac . Daca nu eram atat de disperat , atat de sigur de reusita , ea nu mai era cu fiecare secunda mai aproape de sfarsit ?! In padure sunt scari ? Nu! In padure sunt pericole? Da ...eu !

Ma intreb de ce mai sunt aici ? De ce mi s-a dat si sansa sa indrept greseala , ce imi rezerva viitorul dupa ce imi voi implini si aceasta misiune a destinului ? De ce totul trebuie planuit inca dinainte ? Daca as putea sa schimb ce a fost scris acolo , undeva , unde e scris cursul fiecarei vieti , m-as sterge cu totul !

Deja vorbea vinovatia din mine , adusa la suprafata de soc , frica, nesiguranta si vulnerabilitate. Pentru ca asa suntem toti , vulnerabili in fata tuturor , indiferent ca suntem constienti de asta sau nu , daca ne ascundem de adevar sau daca purtam masca de „Sti ceva , chiar nu imi pasa!”. Totul este fals , si eu si vinovatia si Bella si Alice si toti ! De ce ? Pentru ca se poate face orice cu noi , pentru ca ne impotrivim si tot pierdem , pentru ca luptam si suntem infranti . De ce ? Pentru a ne implini destinul . Naiba sa il ia ! Pe el si pe toti care i se supun .

Am ajuns in timp record la spital , am urcat scarile ( nenorocitele , poate mai tarziu cad si eu pe ele ) in fuga cu Bella in brate , care incet isi dadea sufletul in bratele mele . Fu repede pregatita o targa si sala de operatii , era intr-o stare deplorabila. Eu m-am asezat langa un scaun , pe jos , mi-am pus capul intre genunchi si am inceput sa plang in hohote . Asa am vazut-o si pe ea in acea prima noapte dupa ce am ranit-o . Daca aceasta viata se stinge din vina mea nu mi-o voi ierta niciodata .

Cum de poti face rau cu un gand bun ? Am vrut sa ajut si acum ea se afla la granita dintre lumina si intuneric , dintre da si nu , dintre rai si iad. Indiferent ce vrea ea ,indiferent de cate lacrimi sau zambete vor aparea , se va implini un singur lucur , destinul .
- Oh,vinovatie tampita ! am oftat cu greu.

Deodata , o voce iesi la iveala din spatele mintii mele , strigand din toata puterea : „ Nu,nu e vina ta ! Nu tu ai impins-o pe scari ! Nu din cauza ta nu a mers in padure ! Nu din cauza ta e aici , dar poate fi recunoscatore daca se va intoarce din nou acasa cu bine . Tu nu esti inculpatul , esti salvatorul !” . Apoi am inceput si eu sa strig plin de furie: „ Sti care e cea mai grava problema? Sunt amandoua ! E vina mea ca s-a ajuns aici , ca m-am intors , ca a trebuit sa o cunosc , ca am fost curios si e vina mea ca a cazut si ,aici vine greul , e vina mea daca ea va supravietui . Nu stiu ce sunt , cine sunt , ce voi face si ce ar fi bine sa fac ! Sunt pierdut in mine ...”

Poate fi prea tarziu pentru a cere iertare , pentru a indrepta totul si simt ca si cum ai vrea sa dispar , sa cad in pamantul fara fund si sa imi gasesc sfarsitul in adevar . Macar atat as mai putea face ! Ma gandeam asa , acum , ce i-am facut eu vietii , cui i-am gresit atat de tare incat sa ma pedepseasca asa ? Cu fiecare propozitie , cuvant , litera ce mi se intiparea clar in minte ma simteam mai pierdut . Imi era deja rau de la atata durere . Si eu care credeam ca totul se va termina din momentul in care m-am resemnat cu situatia lui Alice , in momentul in care m-am convins ca nu e totul pierdut ... Proasta deductie !

Nu stiu cata dreptate aveam , nici nu ma intereseaza . Nu imi pasa ca sunt pueril , ca poate exagerez , ca dramatizez pana in panzele albe. Dar daca e asa , inseamna ca si sentimentele mele fac acelasi lucru . Puteau trece secunde , zile , saptamani , luni , ani , decenii , secole si tot asa ramaneam daca nu ma intrerupea cineva :

- Domnul Cullen , Edward Cullen este aici ? intreba grabita o asistenta din fata salonului unde a intrat Bella , acum , cred , multa vreme .
Am ridicat incet capul ravasit si am raspuns atat de incet incat ma mir ca a auzit :
- Aici .
- Pacienta doreste sa va vada , de abia s-a trezit si repeta la nesfarsit numele dumneavoastra . Ar fi bine sa va grabiti si ah , ... aveti grija , inca este intr-o stare delicata .
- Desigur! Am rostit chiar in momentul in care ma indreptam catre salon . Inainte sa deschid usa, am stat o clipa sa ma gandesc . Am spus ca ma voi da la o parte asa ca ,poate nu ar fi cea mai buna idee sa intru. Dar in starea ei nu cred ca e bine , asa , fara nici o explicatie si cu atat mai mult cu cat ma vrea acolo. Voi ramane , deocamdata si apoi voi vedea ce imi rezerva „maritul” asa zis , destin .

- Hei ! am salutat bland , in timp ce ma indreptam catre scaunul de langa patul ei .
- Nu credeam ca esti aici ... imi raspunse o voce stinsa , extenuata.
- Dar sunt ! Nu am plecat deloc ... apoi m-am asezat usor langa ea , pe un scaun si i-am luat mana intr-a mea. Desi luata prin surprindere de gestul meu , a strans incet si ma privi direct in ochi.
- Imi pare rau ! sopti aproape indescifrabil , in timp ce o lacrima se prelingea pe obrazul ei palid.
- Shhht , e in regula . I-am zambit timid si i-am indepartat cu atentie lacrima fugara .

Eu ii mangaiam fin obrazul , in timp ce ea isi afunda capsorul in palma mea , inchizand ochii infranta , cu o tenta de zambet pe fata ei angelica .

Nu dupa mult timp a adormit , parand impacata cu situatia , iar eu am iesit sa imi iau o cafea si putin aer, sa mai oxigenez pe la „mansarda” .

Stand acolo si privind-o mi-am dat seama ca nu am facut-o doar pentru ea , am facut-o intr-un fel si pentru mine , pentru ca in doua cuvinte : Imi pasa ! Nu stiu in ce fel si nici nu ma voi gandi, acum ... Nu voi lua o decizie in acest moment , nu vreau sa grabesc cursul vietii.

Uitandu-ma la ceas , am pornit spre casa sa petrec putin timp si cu surioara mea ,sa ii multumesc deoarece, sa nu uitam , ea a fost cea care e responsabila de faptul ca Bella mai e in viata . Intr-un fel sau altul Alice e legata cu Bella , intr-un mod ciudat si inexplicabil, dar ceva e la mijloc. Se deconecteaza , reactioneaza , revine rationala cand e ceva important legat de ea . Pentru exemplu , prima intalnire , primul semn bun si in acelasi timp ciudat si nou sau , Bella in pericol , Alice ma avertizeaza . Mda , stiu , ciudat ...

~|~|~|~|~| (dupa putin timp)

Am intrat in casa si am sprintat direct la Alice care se uita pe fereastra , in directia din care am venit eu de afara.

- Cineva acasa ? am intrebat retoric , desigur, neasteptand un raspuns . Am strans-o ca de fiecare data in brate si i-am soptit emotionat la ureche un profund:
- Multumesc ! Apoi i-am dat usor drumul ,dar am putut sa jur ca am auzit :
- Nu , eu multumesc ! Insa nu eram sigur , am auzit parca prin vis , in ceata , neclar . Dar daca ... si ma uitam suspicios catre ea .
- Alice vorbeste-mi ! Si am scuturat-o usor de umar in timp ce ii vorbeam pe un ton mai ridicat.

Nici o reactie, nimic. Incepea sa mi se urce sangele la cap de nervi , daca poate, de ce nu vrea sa se intoarca la mine ? De ce ma face sa ma simt ca un inutil ?

Dandu-mi seama ca nu am cu cine m-am indreptat catre camera mea , aveam nevoie de un somn bun , nu e prea comod sa iti petreci jumatate de noapte intr-un spital infect . Bleah ! Si plus , tinand cont si de evenimentele marcante prin care am trecut chiar aveam nevoie de odihna , si inca multa ...

Dupa pregatirile de culcare, pe cand sa ma asez in pat , am observat un biletel alb , o bucata de hartie impaturita cu grija ce se afla pe perna . L-am luat cu o mana tremuranda si l-am desfacut incet pentru al citi :

„Toate la timpul lor , Edward!”

Fara a-mi pune normala intrebare cine mi-a trimis asta , raspunsul isi facu instantaneu aparitia ... Alice !

----------

Da...... cap. 7 is here :) , stiu ca a aparut mai tarziu decat de obicei :( , dar am si eu momentele mele de inspiratie care , de data aceasta , au venit cam cu intarziere sau in momente in care imi era pur si simplu imposibil sa scriu :( . Sunt multumita pentru ca ,in acest capitol , m-am contopit pur si simplu cu Edward , e prima data cand plang de cand scriu ... Am simtit fiecare sentiment , fiecare durere , psihica sau fizica , tot ! A fost sincer ciudat , dar interesant in acelasi timp :)) .Ati observat ca am adus aminte de „The vampire diaries” :X , doar ca le-am descoperit si le iubesc :X:X:X .
Stiu ca faza cu comentariile de la ultimul capitol nu a functionat si sincer , cred ca de aceea prin capul meu a cam batut vantul , inspiratia fiind in vizita pe la altcineva ;)) , dar , nu sunt suparata si nici nu am de gand sa aplic chestia cu „ Pana nu am X capitole nu mai postez nimic!” , nu , nu sunt genul , pentru ca si eu sunt cititoare pe la alte ficuri si stiu cum e :P . Comentati daca simtiti nevoia , daca va face placere sa imi impartasiti si mie parerea voastra ;) . KISSES!!! :*:*>:D<>:D<
P.S : Vine vacanta :X ,iar eu voi fi mai mult pe la bunici unde nu am net :(((( asa ca postarile vor fi o data pe saptamana , adica in weekend . I’m so sorry !!! :(( Va urez vacanta placuta si stati linistiti ca ne mai auzim chiar daca poate mai mult prin notele de autor :) pentru ca pe mess nu stiu cat voi mai intra . Ei oricum mai fur eu cate o saptamana si pe acasa stati linistiti :)) . Mda si ar cam trebui sa inchei si eu nota asta de autor cat China :)) . Va puuuup !!! :*:*>:D<>:D<

Cap 6 – Life hates me ... or not ?!

2010-06-03T13:49:00.007+02:00

~Bpov~
Nu m-am uitat nici o clipa inapoi , ar fi amplificat de o mie de ori durerea sufocanta ce ma apasa si pe care o simteam prezenta in mine cu fiecare pas , fiecare lacrima, tot mai intens. Un singur lucru regretam , ca am lasat sa se intample asta ...
Nu pare un lucru pentru care sa ma consum , sa imi pese catusi de putin ? Teoretic nu ! Dar in sufletul meu era singurul adevar si era unul crunt si dureros. Asa e , nu stiam multe despre el si nu am petrecut o viata de om sa il cunosc mai bine , dar imi pasa. Din ultimii doi ani Edward fu singurul care imi asculta si putinele vorbe ce le-am avut de spus , dadea atentie si micului gest ce il faceam, imi demonstra ca nu sunt singura , ca mai este o sansa . Aveam de gand sa accept ajutorul lui nerostit , dar pana am deschis ochii mai larg si am vazut adevarul . Nu se putea , eu nu puteam avea pe nimeni in jur , am fost creata ca singurul prieten si dusman sa fiu eu insami ... apoi urma un scris indescifrabil , cu cerneala intinsa pe jumatate din pagina , din cauza lacrimilor, in care mi-am destainuit framantarile acum 3 zile .
Nu era un jurnal , erau o gramada de foi goale, dar scrise , cu nimic important , dar trebuiau tinute la adapost. Gaseai cate una in fiecare coltisor , aruncate aiurea ,de ma impiedicam la fiecare pas de ele. Cine ma mai intelege ? Intrebare capcana...
Ma uitam pe fereastra acum , priveam padurea mea draga , de o saptamana nu am mai pus piciorul in ea si asta ma sfasia la propriu... Evitam cat ma tineau puterile sa mai fac aceasi greseala , vroiam sa ma tin la distanta chiar si de mine daca se putea .
Eram prea sensibila , cel mai mic incident ,absolut orice ma putea face sa sufar . Aceasta era dovada vietii mele , ramasitele adevaratei persoane din mine ,cea care s-a spart , cioburile imprastiindu-se in locuri unde nici gandul nu poate patrunde , in intuneric.
Acesti patru pereti deveneau cu fiecare zi tot mai insuportabili , parca se strageau tot mai aproape vrand sa ma inghita.
- Nu mai suport ! Am urlat din toate puterile si am trantit lampa de pe noptiera , aceasta lovind peretele si accentuand haosul din jur. Inca un minut si inebuneam daca nu ieseam putin de aici, asa ca am alergat repede afara , dar , uitand de prezenta scarilor am cazut , rostogolindu-ma pana jos .
Cand am ajuns pe o suprafata plana nu mai simteam nimic din ce se presupunea ca face parte din corpul meu . Dupa scurtul moment de amorteala eram capabila sa ma misc din nou , dar intepaturile puternice ma impiedicau sa gandesc rational . Inainte sa cad in bratele inconstientei am putut simti mirosul apasator de sange , de undeva din apropiere. Apoi s-a rupt firul tuturor framantarilor , a fericirii , a tristetii , sperantei si dezdanejdii ... totul devenind praf intr-o fractiune de secunda .

~Epov~
O saptamana ! Nu imi vine sa cred ca am lasat-o sa plece , ca nu am reactionat imediat ce am realizat ce se intampla . Dar nu , eu am stat ca prostul si m-am uitat . Nici Alice nu a mai dat vreun semn pozitiv de atunci.
Ma plimbam toata ziua prin padure , cautand-o cu speranta ca nu va putea sta departe prea mult de acest loc special pentru ea. Dar in fiecare zi acelasi rezultat , aceleasi concluzii , aceleasi probleme , aceleasi dezamagiri . Era o rutina cu care nu ma puteam obisnui . Odata ce mi-am pus in cap asta , nu mi-o mai scoate nici naiba . Da , incapatanarea ma caracterizeaza complet nu am ce-i face.
Am fost atat de incordat tot acest timp , parca ceva ma tot oprea asupra aceluiasi subiect omniprezent . Asteptam si acum , respiram sacadat ,iar ochii mi se incetosau incet , parca vrand sa formeze singuri imaginea ei . Insuportabilitate ... era cuvantul ce cuprindea intreaga mea fiinta si situatie . Imi petreceam intreaga zi si noapte afara din casa ,desi stiind ca nu era bine . Intotdeauna imi spuneam ca poate maine , dar daca maine nu mai vine niciodata ... Uneori limbi straine sunt si gandurile noastre , sentimentele , totul din jur si ne trezim ca nu mai intelegem nimic .
Ajungeam la concluzia ca ideile mele „geniale” au fost jalnice si timpul acordat lor au fost alte secunde pierdute , trecute pe langa noi odata cu vantul , purtandu-le pe cursul firesc , mai departe . Nu pot descrie aspectul dezolant din interior , dar vinovatia stiu sigur ca era prezenta, ducandu-ma incet, dar sigur pe culmile disperarii.
Trebuie sa fac ceva ! aceste patru mici si simple cuvinte faceau un adevarat haos in capul meu . Nu puteam face o miscare oricat de scurta fara sa ma sagete inca odata aceasta strigare disperata , secata de puteri , care urla cu toata intensitatea de care era in stare. Odata spuneam ca daca eu nu am atins fericirea deplina de ce trebuie sa ingreunez vietile celorlalti si asa complicate ? , acum ma autoadaugam si pe mine in tipar . Singurul lucru care imi ingreuna existenta era constiinta , care imi apartine, deci, prin urmare ... eu.
Atat a fost ! Gata ! Stop ! Inca un gand si imi pierd si urma de ratiune ce a mai ramas . Ce faceam eu nu se putea numi mers sau plimbare , ci mai degraba fuga , de mine insumi ?! Suna cam ciudat ce-i drept ... Treceam pe langa case , cladiri , pe alei , trotuare ,drumuri marginase, cine le mai tine socoteala ? Tot „mergand” la fel de „incet” , cu picioarele miscandu-se intr-un ritm alert , m-am impiedicat la un moment dat de ...ceva , desi habar nu am in ce consta acel „ceva” . Nu eram niciodata impleticit sau incurcat in ce privea deplasarea , dar tinand cont de starea mea psihica era acceptata si aceasta abatere.
Asa , m-am ridicat alene , linistindu-ma mental „ Bun Edward , fiecare pas pe rand , incetisor.” , ma comportam de parca acum invatam sa umblu. Doamne rau am ajuns ! Aducandu-mi aminte ca ultima data aveam o oarecare cantitate de demnitate am ridicat capul sus , mi-am intreptat spatele si am vazut ... o casa . Dupa aspect parea proprietatea unei familii instarite , era eleganta , cu o nota de originalitate pe alocuri . Pe usa principala scria mare si autoritar „ Fam.Charlie Swan” , mi se parea cunoscut numele , dar dupa atata timp ce absenta sfantul mai stie cine era respectivul .
Ah ce ma doare capul ! Mi-am dus in acelasi timp mana la ceafa , incercand sa opresc inevitabilul , sa imi bubuie . M-am asezat din reflex jos, pe primele scari din fata casei „respectivului” anonim , masandu-mi incet dar ritmic tampla , incercand toate metodele care nu implicau pilule mici si scarboase pentru a-mi diminua durerea brusca si puternica de cap . Am spus mai devreme ca incep sa cred in hazard si ca totul se intampla cu un scop , ei bine , asta a fost facuta pentru a ma inebuni pe mine la propriu . Ah nu mai suport ! Insa , in acelasi timp in care am gandit propozitia un sunet puternic se auzi din interiorul casei . Crezand ca am fost descoperit stand ca un vagabond in fata casei asteptand pomana ( pentru ca altfel nu aveam cum sa arat ) m-am ridicat impacientat si, bineinteles , am luat-o la fuga .
Nemaitinandu-ma picioarele , nici nu am trecut bine coltul si m-am asezat din nou jos , de data aceasta pe o banca de langa casa familiei ... Carliste Cullen . De astia chiar nu am auzit ...
Dupa sperietura de dinainte si capul a uitat sa ma mai doara . Astazi viata chiar isi bate joc de mine ! am inceput eu monologul interior . Printre alte prostii ce se invalmaseau prin putinul spatiu din cap, am realizat ceva important , „ Imi trebuie o ocupatie care sa ma distraga de la tot , sa revin din nou in tiparul firesc al lucrurilor !”
Mi-a luat ceva timp pana am cantarit toate variantele , facand un sondaj virtual la care vota cine vroia , constiinta , ratiunea , subconstientul , era un adevarat meeting pe acolo . Pana la urma m-am hotarat , voi reincepe scoala ! Mai devreme sau mai tarziu trebuia luata si aceasta decizie si cum era un moment prielnic , de ce nu ?
Mai hotarat ca niciodata, m-am ridicat , vrand sa rezolv toate formalitatile chiar acum , sa pot incepe cat mai devreme studiile .
Liceul era tot acolo , in celalalt capat al acestui minuscul si banal oras asa ca am ajuns intr-un timp record . Dupa umpic de ratacit printre caldirile scolii am descoperit si unde era secretariatul , mai exact in mijloc . Am batut respectuos la usa , iar dupa acord am intrat mladios , cu pasi siguri, inauntru.
- Buna ziua ! am salutat scurt , dar cald , nevrand sa fac o impresie proasta .
- Buna ziua ! Cu ce te pot ajuta ? Secretara era cam de varsta a doua si, mi se pare mie sau imi facea ochi dulci ? Ma rog ...
- As dori sa ma inscriu la aceasta scoala daca se poate , desigur . Cat urasc formalitatile si dulcegariile de genul asta . Mai ca imi venea sa imi dau ochii peste cap in fata doamnei la cat de patetic sunau propozitiile rostite de mine.
O anunta pe directoare de prezenta mea, dupa care ma pofti inauntru . Era un birou elegand , cald , aranjat dupa stilul vechi , unde te puteai simti comod , nu stresat ca in alte situatii .
- Buna tinere! Ia un loc, te rog ! Cu ce te pot ajuta ? Alte fraze nu mai stiu femeile astea ?
M-am asezat pe un scaun din fata biroului dupa care am repetat motivul pentru care ma aflu acolo . Amabila , mi-a inmanat niste formulare de inscriere , dovada ca am facut o impresie buna . Tot completand infinitatea de hartii , ochii mi-au sarit pe un teanc de teste si tot odata pe numele scris pe prima foaie : Bella Swan. Nu pot de cred ! Cineva chiar ma iubeste acolo sus ! Multumesc Doamne ! Imi venea sa sar pana in tavan si inapoi, dar as cam strica lucrurile de pe aici , iar doamna e chiar de treaba . Numai sa scap mai repede de aici ... Da , cum sa nu ! Imi spuse ironica o voce de undeva de prin spatele mintii .
Era vreo opt si jumatate cand am iesit de pe usa secretariatului si , desi nu ma puteam duce astazi , maine la prima ora imi voi face subita aparitie la usa Bellei .
M-am intors acasa cu o stare vizibil euforica , am pupat-o pe Alice dulce pe obraz dupa care am asezat-o pe un scaun in fata semiunui , unde planuiam sa fac un mic foc .
Am adus lemnele , tot ce trebuia si cu cel mai mic efort, l-am aprins . Flacarile mocneau in continuu , ardeau de invidie , raspandeau caldura de ura si iti uimea ochii de suparare . Era minunat !
Pe cand sa ma asez si eu jos , am observat ochii lui Alice atintiti fix catre mine , cu o expresie terifianta pe fata .
- Caut-o ! Pana nu e prea tarziu ...
Striga fiecare cuvant clar , facand tot posibilul sa ma determine sa o cred . De data aceasta eu eram cel terifiat , ea reintorcandu-se in neant . Trebuie sa ma duc , trebuie sa o cred , trebuie sa ascult de toate acestea ! Ma incurajam eu mental si , inainte sa imi dau seama, alergam disperat , cu toata viteza omeneasca , incercand sa nimeresc drumul de mai devreme prin intuneric . Am ajuns cat ai clipi si fara a ma gandi la consecinte , la nimic , eram inauntru ,imobilizat de imaginea din fata ochilor ... Doamne Dumnezeule !

-------
Here you go !!!stiu ca aparut cu o micuta intarziere , sorry  ,dar acum dau ultimele teste si nu vreau sa stric ce am muncit un an intreg  . Dar cap.6 e aici si ne-am inteles foarte bine :)) .
Nu am fost prea multumita de numarul de comentarii de la capitolul anterior  , stiu ca puteti mai mult ;) . Asa ca prupun ceva , haide sa ajungem la 15 comentarii (stiu ca e posibil ;;) ), asa pentru mine si pentru cat mai multe capitole de acum in colo ... Nu imi trebuie nimic kilometric , spuneti ceea ce simtiti cu adevarat , parerea sincera, fara rezerve :) . BIG KISSES !!!!!!! :*:*:*>:D<>:D<>:D<
Melodii de inspiratie : Plumb – Cut ( stiu ca am pus-o si la capitolul precedent ,dar e facuta pentru mine si acest fic , ma inspira de fiecare data :D ) si cea de la inceput :D .

Leapsa ... !!!

2010-05-31T12:42:00.007+02:00

Am primit si eu Leapsa de la RamonaPettro ( merci mult :*:* ) asa ca uite desktopul meu :

Trebuie sa :
1) iti afisezi desktop-ul
2) sa il dai mai departe
3) sa anunti printr-un coment

Il dau si eu mai departe la :

Andru (http://byandru2.wordpress.com)

Krisz (http://scristina.wordpress.com)

Ella (http://fanficpossibilitty.blogspot.com)

Funnkysmile (http://funnkysmile2.wordpress.com)

Diana (http://dienutza94.wordpress.com)

Laurika (http://ashleyfanficcuulen.wordpress.com)

Anca (http://myhappylifewithyou.wordpress.com)

Angel of hope (http://ellaangelofhope.blogspot.com)

Dy@n@ (http://wefightforlovefic.blogspot.com)

Adelyne (http://ladybug95.wordpress.com)

DD(Dede) (http://dede-poso.blogspot.com)

Si ar mai fi muuuulti , doar ca ma preseaza timpul , asa ca oricine imi citeste ficul si imi viziteaza blogul sa considere ca primeste Leapsa de la mine . Kisses ! :*:*>:D<>:D<

Cap 5 - Something really weird and fragility

2010-05-30T18:59:00.008+02:00

- Hei nu ai vrea sa ... o cunosti pe Alice? Si-a impreunat in acelasi timp sprancenele , ca si cand ar fi fost o decizie de moment sau un gand rostit cu voce tare .
- Daca ai fi dispus sa mi-o prezinti , sincera sa fiu sunt curioasa sa o cunosc . Apoi am afisat un zambet micut de tot si timid . Stai asa ! Sincera , zambet , ce?, adica cum ?. Eu tocmai am zambit ?! In loc ca aceasta realizare sa largeasca forma buzelor , care se numea ...zambet, i-am copiat miscarea lui Edward de mai devreme , aparand o cuta minuscula intre sprancele mele , urmare a confuziei ce se lupta prin mine.
- Sa inteleg ca iti retragi decizia ? ma privi el cu o tenta de umor in vorbe .
- Nu , nu , e in regula . Ma gandeam doar ... la altceva. Off, Doamne ! Numai sa se termine totul si imi fac eu curatenie pe la circuite , nu mai functioneaza prea bine in ultimul timp.
- Haide , cabana in care stam nu e departe , avand in vedere ca intinsul acesta verde nu e atat de ... intins , bufni usor in acelasi timp in care a terminat de rostit cuvintele.
Am dat sa plec fara a ma gandi prea mult si dupa nu mai mult de trei pasi am inghetat la propriu. Doamne Bella doar nu ai de gand sa mergi singura cu el in locuinta lui ! imi zbiera ratiunea prin cap. O serie de scenarii mortifiante mi se derulau in fata ochilor , ingrozindu-ma de felul in care s-ar putea termina gestul meu plin de naivitate. Poate nu ar fi asa , dar sunt dispusa sa risc un pret atat de mare ? Evident si irevocabil , nu ! Nu parea a fi genul acela de om , dar aparentele sunt mai inselatoare chiar decat omul in sine , decat mintea si gandurile ascunse de care nici noi nu suntem constienti cateodata. Putea fi un om de duzina , expunand o poveste tragica unei fete neajutorate . Purta intradevar in ochi o dovada a spuselor sale , dar totusi nu , nu pot face asta . Trebuie mai intai sa imi castige increderea si asta nu va fi un lucru usor , pentru nici unul dintre noi...
- S-a intamplat ceva ? ma intreba vizibil ingrijorat.
- Da ,... nu pot ... veni ...cu tine . Simt ca asta nu e bine , nu inca . Am incercat sa spun totul fara a-l face sa se simta jignit , vroiam doar sa stie ca eram nesigura . In fond nu scria nici unde negru pe alb ca el era la fel cum l-a proiectat rodul imaginatiei si grijii mele.
Statu o clipa sa se gandeasca si continua pe un ton intelegator , aratand ca nu este deloc afectat de spusele mele .
- Inteleg si nu vad nici o problema in asta. O voi aduce pe Alice aici daca ti-e mai usor. Raspunsul lui veni relativ repede , fapt care m-a facut sa cred ca s-a gandit si la varianta aceasta de dinainte. In prezenta lui ma simteam tot timpul cu un pas in urma, mi se parea ca totul era gandit dinainte . Am decis insa sa nu dau acum importanta indoielilor si i-am dat raspunsul pe care il astepta :
- Asa este bine .
- Bun , ma intorc imediat . Apoi imi trase cu ochiul, vizibil bucuros , chiar entuziasmat . Poate din cauza curiozitatii in legatura de cum voi reactiona la vederea surorii sale . Sincer si eu eram curioasa de asta. M-am asezat apoi pe jos , asteptand ...
~Epov~
Banuiam ca va refuza sa vina cu mine. In cele doua zile in care m-am gandit la un plan prin care sa ma apropi de ea am pus in revista toate posibilitatile si reactiile pe care le-ar putea avea , fiind pregatit pentru orice situatie .
Totul a decurs destul de bine eram pe drumul cel bun. Ideea cu Alice mi-a venit in ultimul moment , ceva determinandu-ma sa nu ma despart inca de ea . Ma simteam confortabil in prezenta Bellei , nu stiu de ce dar cuvintele imi veneau siroaie , nu ramaneam niciodata fara un subiect pe care sa il deschid .
In momentul in care m-am gandit sa ii spun direct povestea mea nici nu mi-a trecut prin minte ca mi-o va spune si ea pe a ei . Tot ce am vrut era ca ea sa ma cunoasca , sa isi schimbe imaginea deformata creata de la prima noastra intalnire si sa inceapa incetul cu incetul sa aiba incredere in mine , in adevaratul „eu”. Nici de cum nu vroiam sa produc mila si cu atat mai putin lacrimi din partea ei . Nu ma asteptam sa o vad plangand la auzul povestii mele , se pare ca aveam dreptate cand am spus ca este foarte sensibila .
De la inceput,inca de cand m-am decis sa o ajut nu ma gandeam ca la un experiment sau ceva de genul . Ma vedeam ajutand-o ca un prieten , unul pe care ma indoiesc ca il are.
Acum i-am putut vedea trasaturile mult mai clar si pot spune cert ca Bella era frumoasa , cu niste ochi de un ciocolatiu inchis , mari si profunzi , niste buze pline si rozalii ,era de o fragilitate si inocenta rar intalnita .
Atunci cand am prins-o cand s-a dezechilibrat , nici eu nu stiu ce si cum am facut dar ea era lipita de mine , prinsa in ochii mei la fel de strans cum eram si eu in ai ei. Era atat de micuta in bratele mele puternice , atat de calda cu un parfum aparte , natural ,de iarba proaspata si conifere...
Brusc, am observat ceva in ultimul timp ... am inceput sa cred in destin , in hazard si ca de obicei nu stiu de ce . Poate e destinul ... hai ca devin deja patetic , ma gandeam in timp ce ma indreptam destul de rapid spre cabana.
Intr-un final am ajuns la Alice si am luat-o de mana strans , indrumand-o incet catre locul unde ma astepta Bella . Prin nestiinta ei, era atat de dulce surioara mea si , cu hotararea ca nu imi voi pierde niciodata speranta , orice s-ar intampla ,aveam o presimtire ca v-a reusi sa revina la normal.
Inca continuand sa visez la acea zi minunata, am zarit-o pe Bella stand linistita, asteptandu-ma. Cand ne-a auzit pasii si-a intors imediat privirea in directia noastra . Fara nici un advertisment, ochii ei s-au marit si parca teleghidata , inainta hotarat catre noi.Ceea ce avea sa ma socheze la propriu de abia acum avea sa urmeze. Alice isi smulse pur si simplu mana din a mea si a intins-o catre Bella , aceasta luand-o fara nicio retinere. Ma uitam neputincios la scena din fata mea , nevenindu-mi sa cred .Acela nu a fost sigur un reflex din partea ei, mai ales ca ochii ei erau plini acum , studiind-o pe Bella din cap pana in picioare atent .
Aceasta statea cu mana lui Alice intr-a ei , cu ochii inca bulbucati de uimire banuiesc , uitandu-se cand la mainile lor impreunate , cand la sora mea.
Dintr-o data, ochii lui Alice si-au pierdut sclipirea si a lesinat in fata noastra. Am prins-o inainte de a avea un contact dur cu pamantul si m-am uitat pierdut si nedumerit la Bella care parca era imaginea in oglinda a expresiei mele.
- Ce a fost asta ? ma intreba ea cu o vocea tremuranda , uitandu-se inca la Alice .
- Nu stiu ... Mi-am intors ochii catre ea in acelasi timp in care ea a facut acelasi lucru. Am ramas din nou amandoi prinsi in ochii celuilalt pana cand , de data aceasta bland, ea si-a desprins privirea de pe mine , intorcand-o catre Alice.
- E frumoasa ! sopti admirativ mangaindu-i in acelasi timp parul .
Prins in propriile mele ganduri , fara a realiza ce fac , m-am trezit spunand:
- Ce n-as da sa stiu ce a fost inainte ... apoi am oftat din toata fiinta.
S-a instalat o liniste bine meriatata , fiecare ramanand in mintea lui fara nici un bruiaj exterior. Acesta era oare un semn ca situatia nu este pierduta? Dar ce legatura avea asta cu Bella ? Atatea intrebari fara raspuns sunt obositoare ,cred ca ma voi intoarce acasa cu Alice , care tocmai deschidea incetisor ochii , acum goi ,cum eram eu obisnuit sa fie .
- Bine sis , haide acasa ! si am luat-o usor in brate. M-am intors apoi catre Bella care statea cu capul plecat in pamant evitand sa se uite la vreunul dintre noi .
- Daca a reactionat astfel la vederea mea atunci cred ca ar fi mai bine sa nu o mai aduci , poate nu ar mai trebui sa vi nici tu . Raspandesc ghinion pe kilometrii , iar tu si cu sora ta ati rabdat destule de-a lungul timpului. Incepu deja sa planga in hohote , incepand sa alerge in directia opusa .
Intre timp Alice adormi la mine in brate asa ca am lasat-o incetisor, dar in acelasi timp grabit jos , langa un capac batran , pe o gramada moale de muschi. Am inceput apoi sa alerg cat ma tineau picioarele dupa Bella , luandu-ma dupa urmele lasate de pasii ei micuti si lacrimile fiebinti care se infiltrau prin pamant , martorul vesnic al suferintei ei . Incepeam sa o intrezaresc , incet incet ajungand-o din urma . Cand am vrut sa o prind de mana , se smuci puternic si am aterizat amandoi pe iarba , unul langa celalalt . Mi-am indreptat privirea spre Bella pentru a ma asigura ca este bine , dar ea deja era cuibarita la pieptul meu, continuand sa planga . Instantaneu mi-am infasurat mainile in jurul ei , incercand sa o linistesc . Isi ridica incetisor capul , ma privi in ochi si nu sopti decat un : „Imi pare rau!” dupa care se elibera , continunadu-si alergarea , eu privind-o cu ochi straini cum se indeparteaza ...
~Bpov~
La vederea ei , ceva ciudat imi controla pasii in acea directie. Era atat de frumoasa , avea parul negru ca niste carbuni arsi in lacrimi acide de ura , ochi micuti si blanzi , negrii ca cerul intr-o noapte innorata de invidie si rautate . Semana intr-un fel cu fratele ei ... parea pura si sunt sigura ca intr-o viata normala asa ar fi.
La inceput era pierduta in timp si spatiu , blocata in viitor sau trecut , nicidecum in prezent. In momentul in care m-a zarit a iesit din starea de transa , ochii ei inainte solizi deveneau lichizi , usor deschizandu-se la culoare, iar noanta de puritate nedisparand nici o secunda. S-a eliberat dintr-o data din stransoarea lui Edward, intinzandu-mi mana . Am luat-o fara retinere , ochii ei parca comandandu-mi de undeva din interior ce sa fac.
Asta nu parea deloc ceva normal , mi-am dat seama dupa expresia socata a lui Edward, care parea spectatorul propriului destin. Fara a-mi da seama ce se intampla , Alice ateriza in bratele lui Edward, care o prinse chiar inainte ca aceasta sa atinga pamantul.
In urmatoarele momente cand se asternu o liniste deplina intre noi , am putut reflecta putin la cele tocmai intamplate . Alice a lesinat din cauza mea , Edward era ingrijorat tot din cauza mea ,cum drumurile ni s-au incrucisat , cum le-am facut rau amandurora. Toti cei care mi-au fost aproape au avut de suferit , iar ei nu era o exceptie se pare.
I-am evitat privirea lui Edward , spunandu-i ceea ce ma macina in suflet , indepartandu-ma cat eram in stare de toata lumea , de tot ce putea fi distrus , de tot ce are sentimente si poate suferi. Lacrimile si-au facut aparitia obisnuita , ingreunandu-mi inaintarea si asa impiedicata. Am simtit o mana ce ma tragea inapoi si m-am smucit puternic , ajungand intinsa pe spate , pe jos . M-am uitat in jur si l-am vazut pe Edward intins langa trupul meu fragil.
Blocandu-mi intetionat ratiunea , m-am intins catre el , asezandu-mi capul pe pieptul lui cald si am continuat sa plang .El isi infasura imediat mainile in jurul meu , protector . Era atat de bine , ma simteam in siguranta , era cald si comod... Insa trebuia sa fac ce trebuia , sa plec ...

----------
Inca un capitol greu pentru mine , dar cu inspiratia din comentariile voastre si niste muzica potrivita l-am terminat . Imi pare rau pentru finalul acesta trist , dar ii trebuie putin timp Bellei pentru a medita. Continuati sa cititi si sa comentati, sa apara mai repede capitolele  . Kisses !!! :*:*>:D<>:D<
Melodii de inspiratie : Vampire diaries – Cut (Plumb) ( ii multumesc Laurei pentru melodie :*:* ) , Alyosha-Sweet people

Cap 4 - Peace is a way too

2010-05-28T15:09:00.024+02:00

~Bpov~

Doua zile cat o eternitate in universul meu verde , complet singura , fara nicio alta aparitie subita. E atat de bine... , ma relaxam in gandul meu inspirand adanc aerul proaspat din natura.
Stateam cu capul pe genunchi , ghemuita pe pamantul moale ca de obicei . Era pozitia in care ma simteam cel mai bine , cel mai in siguranta si cea mai stapana pe mine. Stateam pur si simplu privind in departare , printre trunchiurile subtiri a doi copaci. Nu era unul dintre momentele in care imi venea sa imi smulg inima din piept ,doar pentru a inceta sa ma raneasca , nu , era unul din momentele de liniste si pace in care pur si simplu ... meditam.E atat de relaxant cand nu plangi ... imi trecu prin minte un gand ratacit si am oftat profund.
Nu am auzit pasi sau vreun zgomot aparte , insa am simtit cum cineva s-a asezat langa mine , la nici un metru. Si uite asa s-a dus si singuratatea mea ... gandeam eu ironic , banuind deja cine ar putea fi.Pentru o fractiune de secunda mi-am indreptat ochii in stanga pentru a ma asigura ca este cine cred eu.Si aveam dreptate ,langa mine statea ... off! nici macar nu stiu cum il cheama , m-am bosumflat eu.Am stat asa vreo 5 minute , pana cand cineva s-a decis sa ma trezeasca la realitate incercand sa inceapa o conversatie.

-Sti , nu ar trebui sa stai la ora asta ,aici,singura...
Dupa aproximativ 2 minute in care nu i-am raspuns , am decis ca nu o sa scap de el atat de usor si oricum este un prilej bun sa imi dezmortesc gura care de cateva ore bune nu a mai rostit nici o soapta.
- Nu crezi ca un sfat mai bun ar fi sa nu vorbesc cu strainii ?
A pufnit scurt si un zambet micut i-a aparut in coltul gurii ,dupa care a continuat :
- Da , si asta , dar in cazul de fata nu vad nici un strain . Si se uita teatral in jur ,eu incepand sa ii dau atentie , fixandu-l cu privirea de data aceasta.
- Mai cauta ... si i-am tras jucaus cu ochiul . Incepea sa imi placa jocul acesta , nu vedeam nimic rau in asta , in afara faptului ca el chiar era un strain ...
- Eu ... aaa ... sunt Edward. Se balbai putin , intinzandu-mi formal si in acelasi timp stangaci mana. Nu i-am luat-o ci doar am soptit scurt :
- Bella.
- Cred ca asta este prima data cand nu te vad plangand , remarca el mai mult pentru sine , ca si cand ar fi facut descoperirea anului.
Mi-am intors privirea catre copaci si m-am trezit zicand :
- De ce ma urmaresti?
- Nu o fac ! Doar ca aici obisnuiam sa imi petrec timpul ...si lasa fraza in aer , parca evitand sa continue.
- Obisnuiai ? nu mi-a scapat faptul ca a vorbit la trecut ... hmmm !ciudat !
- Putem sa nu vorbim despre asta , nu acum cel putin.
- Sigur ... am raspuns cu o mica ezitare in glas .
Pentru cateva secunde bune s-a instalat o liniste fireasca , nu stanjenitoare ca in majoritatea cazurilor.
- De ce vi aici ? rupse din nou tacerea.
- Pur si simplu imi place... am raspuns eu visatoare , cu o nota de mandrie in glas .
- Stiu ce vrei sa spui ! spuse hotarat , admirand imprejurimile ,parca deconectat pentru o vreme .
Paru pentru cateva momente ca se gandeste la ceva, dupa care ma privi o clipa in ochi pentru ca apoi sa isi lase privirea in jos , vorbind cu o voce scazuta :
- Nu demult m-am mutat impreuna cu sora mea aici.Mai degraba ne-am intors,sti , aici am copilarit.
-Ai o sora ? am intrebat ,curiozitatea si uimirea citindumi-se usor din voce.
-Da... mi-a raspuns pe un ton slab , de abia auzit , de parca as fi atins un punct sensibil.Ups!
- E ceva in neregula cu asta ? Undeva in adancul mintii stiam ca poate era mai bine sa nu continui dar curiozitatea ma rodea pe dinauntru.
Dupa un moment de tacere am primit si raspunsul mult asteptat :
-Intr-un fel ... ea ... ea ...nu mai... este teoretic printre noi ...adica , ce vreau sa spun este ca ... nu mai este din punct de vedere psihic printre noi , acum 2 ani s-a inchis in ea si de atunci ... nici un semn cum ca s-ar intoarce. De aceea am plecat ... pentru a ... pentru a ... incerca sa o ajut. Deja vorbea printre suspine , inecandu-se in propriile lacrimi , se vedea ca isi iubeste mult sora , e un om bun pana la urma.
Acum plangea in hohote, intorcandu-mi spatele. Daca stia ca il va afecta atat de mult de ce a tinut sa imi zica , mai ales ca nici nu am intrebat? Oare la asta se gandea in momentul in care parea ca duce o lupta interioara? Acum ar trebui sa ii zic si eu povestea mea ? Nu , nu , nu pot face asta. Poate ca nu e atat de rau cum il credeam insa nu pot face fata la asa ceva , nu sunt pregatita.
Am hotarat sa imi indes toate gandurile intr-un coltisor comod unde voi putea face curatenie mai tarziu.Cu o mana tremuranda , m-am intins spre el si i-am atins sfios umarul , la fel cum a facut si el cu mine.A tresarit aproape de neobservat , dar am simtit tremurul scurt ce i-a strabatut corpul la atingerea mea.
- Imi pare ... rrr...rau ! nu observasem pana acum ca plangeam si eu , cateva lacrimi inundandu-mi chipul.
La auzul vocii mele s-a intors , cu o expresie uimita pe chip . Stiu ca era stupid sa plang din atat , dar chiar imi parea rau pentru el si mai ales pentru sora lui . Saracuta ... Nu l-am lasat sa vorbeasca continuand eu :
- Cum o cheama?
- Alice ! la pronuntarea numelui sau o licarire aprinsa i-a strafulgerat ochii , nota de mandrie fiind evidenta.
- Nu se poate face nimic ?
- Nimeni nu mi-a dat un raspuns cert, pentru ca nu isi explica nici macar cauza .Oricum , sunt hotarat sa ma reapuc de studii si sa ma angajez ca voluntar la spital. As face orice doar sa ii mai aud odata rasul de clopotei.
Era atata hotarare in vorbele lui , atata ambitie si dorinta de reusita.
- Sunt sigura ca vei reusi ! I-am spus consolator , dar totusi cu o farama de certitudine.
- Sper ... Ofta el lung dupa care se ridica in picoare.
M-am ridicat si eu dupa el ,dar pierzandu-mi echilibrul si asa subred,vedeam pamantul tot mai aproape. Inainte ca trupul fraged sa mi se franga de pamantul tare la impact , doua maini ferme m-au prins . O mana era infasurata in jurul taliei mele , iar cealalta incolacita in jurul incheieturii mainii stangi . Nu stiu cum m-a intors si ridicat , dar m-am trezit lipita de pieptul lui fierbinte , cu ambele maini in jurul gatului sau pentru a ma tine in picioare. Fara a constientiza ce tocmai s-a intamplat am ramas cateva clipe in aceasi pozitie fiind prinsa in ochii lui atat de profunzi , care ii sustineau pe ai mei , atat de adanci incat parca patrundeau si in mintea mea.Erau atat de verzi si mari , aratand un trecut involburat. Revenindu-mi ratiunea, m-am despins dintr-o data putin cam brutal , indepartandu-ma cativa pasi si cu o voce slaba am ristit un soptit:
- Multumesc !
- Am vrut doar sa ajut , imi pare ...
- Stiu ! Eram constienta ca intentia lui a fost una cat se poate de buna , dar nu am mai avut un contact atat de apoape cu cineva de atat de multa vreme incat m-a coplesit .M-am intors cu un zambet fals .
- Multumesc , sincer ! chiar daca a facut-o doar din reflex ii sunt recunoscatoare , altcineva m-ar fi lasat sa cad , poate chiar m-ar fi impins.
- A fost un nimic , spuse el putin incurcat .
- Ba nu , nu a fost ! dar am soptit in asa fel incat el sa nu poata auzi.
- Crezi ca o sa ne mai vedem pe aici ? intreba parca cu un stop de speranta , dar care il ascundea extrem de bine , deci nu imi puteam da seama sigur.
- Poate ...
Dadu sa plece , dar se intoarse brusc inapoi.
- Hei nu ai vrea sa ...
--------
>:) , v-am lasat putin in aer la sfarsit nu ?:)) , urmatorul cam in 2-3 zile . Sper ca lucrurile nu evolueaza prea repede ... Si daca cititi va rog comentati , am mare nevoie de parerea voastra. Kisses, Dyana ! :*:*>:D<>:D<

Cap 3 -Fight inside

2010-05-25T16:30:00.008+02:00
~Epov~

Poate nu a fost cea mai buna decizie , dar am plecat. Fiecare are nevoie de intimnitate , timp de gandire , izolare de restul lumii , deconectare cand nu mai faci fata sentimentelor sau amalgamului de ezitari ce iti impaienjenesc mintea mai ceva ca amintirea.
Era absolut devastata , o epava vie , cum am fost si sunt si eu de altfel.Nu ii stiu povestea ,nu stiu prin ce a trecut dar in mod clar stiu ca ma intereseaza.O dorinta mistuitoare izvorata din supranatural , o voce interioara ce imi indruma pasii catre implinirea destinului. De ce ? Raspunsul e simplu : Nu stiu ! .
Prima data cand ne-am intalnit a fost si prima data cand am intrat in vechea mea padure dupa atatia ani , vesnic prezenta in sufletul si in gandul meu .De mic copil a fost lumea mea , departe de ochii invidiosi ai lumii , departe de gandul rau al aproapelui . Am fost ravasit atunci cand a trebuit sa parasesc acest vesnic infinit , dar am intors spatele resemnat ,cu promisiunea ca ma voi intoarce, chiar daca intr-o alta viata.
Am patruns in ea cu un zambet amar pe buze , datorita imprejurarilor in care ne intalnim din nou . In alte ciucumstante as fi zburdat de fericire , la fel cum faceam in primii ani de scoala , m-as fi agatat de fiecare creanga , urcandu-ma in fiecare copac cu usurinta , ajungand inapoi pe pamant cu eleganta unei feline.Dar nu , nu puteam face asta , nu ma putea bucura in deplin de ea , nu puteam uita motivul pentru care m-am intors aici.
Problemele ma incercau la nesfarsit , clipele de asteptare fara rost a unei sentinte cunoscute erau infinite , dar negate din toata fiinta . Lacrimile crancene le ascundeam de ochii tuturor , durerea sfasietoare care se infiripa mai mult in mine cu fiecare secunda prindea radacini adanci infipte in trupul meu neputincios in fata vietii si a voii celui de sus.
Izvorul tuturor tulburarilor mele , mica si hiperactiva mea surioara care la doar 15 ani a ales sa intoarca spatele realitatii , afundandu-se in lumea ei , lipsita de griji sau ... simtire. Ma uitam in fiecare zi la ea cu ochi blanzi si incetosati , amenintati de lacrimile ce urmau sa cada in tacere pe obrazul fierbinte . Stiam ca ea nu mai trebuie sa aiba grija zilei de maine sau de problemele tipice adolescentei furate. Da , ma uitam neputincios si trist la micul meu soricel odata zambaret si vesel , care imi insenina in fiecare zi timpul petrecut in orfelinat . Intradevar , atat de mici incat nici macar eu nu imi amintesc nimic , ne-am trezit acolo , indurand tot chinul vietii de orfani si batjocoririle nesfarsite. Uneori ma intrebam de unde mai avea puterea sa zambeasca , sa sara in sus , un lucru atat de natural la ea . Era facuta sa ma binedispuna ,iar eu eram facut sa o protejez de ceilalti . Eram totusi fericiti ca ne avem unul pe altul.
Totul s-a intamplat subit , nimeni nu isi explica cauza pentru care a parasit realul. Am cutreierat tara in lung si in lat , umbland din cabinet in cabinet , din spital in spital . Munceam zi si noapte in 3 schimburi , doar pentru a o putea duce mai departe . Dupa nici o reusita am hotarat sa o iau si sa ne intoarcem inapoi in Forks . La orfelinat nu ne-au mai primit , insa am gasit o cabanuta parasita la marginea padurii , un loc care dupa mici retusari si cumpararea unor lucruri utile era perfect pentru gustul meu si cred ca ar fi fost si pe gustul lui Alice , daca ar putea realiza ce se intampla in jurul ei .
Cand am intalnit-o pe ... Bella ,asa a zis ca o cheama , nu eram tocmai eu atunci. Era unul dintre momentele in care cad pe ganduri iar trupul nu mai este controlat de mine . Este controlat de partea din mine fara autocontrol , cea satula de tot, care nu mai vrea sa lupte , infundandu-se in dispret si invidie.
Locul in care statea ea atunci era odata al meu. Era un copac inalt si zvelt , a carui radacini iesite din pamant formau un fel de scaun , acoperit de o patura groasa de muschi , asemenea unui cu taburet doar ca fara picioare. Enervarea a pus stapanire pe mine odata ce am cazut pe pamantul rece , accentuata fiind de faptul ca o alta persoana statea pe locul meu ! A fost o reactie de gradinita ,ca atunci cand te-ai saturat de o jucarie si o arunci , dar in momentul in care o vezi in mana altcuiva o smulgi cu brutalitate , sustinand cu tarie ca e jucaria ta !
Imediat ce am vazut lacrimile curgandu-i violent pe fata in momentul in care a inceput sa fuga am devenit din nou persoana blanda si sufletista , purtand in suflet un puternic simt al vinovatiei. Daca eu nu am parte de fericirea deplina , de ce trebuie sa ingreunez vietile altora si asa destul de incarcate? Simteam parerea de rau in fiecare particica a sufletului si am plecat hotarat dupa ea sa ma revansez in orice fel as putea . Acesta eram eu ! Nu , nu sufeream de dubla personalitate si nu eram posedat de nici un spirit rau intentionat ,ci sufeream in interior , o lupta crancena care te zdrobeste de la radacini.
Bella era o fata frumoasa cu trasaturi fine si delicate , dar purta in ochi un cunoscut sentiment de durere.Se vedea clar ca e epuizata , foarte sensibila si ca poarta pe umerii ei micuti niste necazuri mult prea greu de carat in spate .
Nu eram obisnuit sa mai fie cineva in padurea mea , intotdeauna eram singur singurel si aceasta prezenta ciudata imi ridica si mai mult interesul fata de ea . Din cate am observat, isi petrece mult timp in padure, singura.
In dimineata urmatoare dupa prima noastra intalnire am iesit din nou in padure pentru niste aer proaspat de revigorare . Am lasat-o pe Alice putin singura ,stiind oricum ca este complet inofensiva.Insa , pe cand ma plimbam cu pasi masurati si capul atintit pe copacii din jur am intrezarit o silueta micuta , care mergea alene pe trotuar , cu pasi marunti.I-am recunoscut parul ciocolatiu , lung pana la baza spatelui si, fiind o ocazie prielnica, am decis sa imi mai potolesc curiozitatea urmarind-o indeaproape. Mergea cu capul plecat , parand concentrata pe un lucru anume. Purta in spate un ghiozdan, deci, banuiesc ca se indrepta catre scoala.Parea atat de fragila , atat de lipsita de aparare , imi inspira un sentiment adanc de protectie.
Fiind mult prea concentrat sa o analizez , nu mai acordam atentie picioarelor si am pasit pe niste crengi uscate , care au pocnit cu un sunet greu de trecut cu vederea.S-a mai intors brusc in spate ,probabil simtind ochii mei atintiti asupra ei si de data aceasta eram aproape sigur ca se va intoarce direct spre mine , descoperindu-ma.M-a surprins insa , a ramas inlemnita , in mijlocul pasului , strangandu-si puternic ochisorii obositi si rosii,probabil de la atata plans.Profitand de momentul ei de soc si ezitare ,m-am indepartat incet,fara zgomot pana in spatele unui copac mai zdravan.Am observat cat de derutata fu atunci cand nu vazu pe nimeni si nimic in jurul ei , se aseza infranta pe bordura si, dupa un moment de gandire porni in fuga catre scoala.
M-am afundat din nou in padure cu pumnii stransi puternic , apostrofandu-ma mental cum de am putut fi atat de imprundent. M-am asezat pe “scaunul” meu de muschi si am inchis ochii , probabil cu intentia de a atipi putin.
Nu stiu cat timp trecuse , dar niste pasi grabiti si niste suspine cutremuratoare m-au trezit la realitate. M-am ridicat in picioare banuind cine ar putea fi , defapt eram sigur cine era.Bella era ghemuita ,parca contopita cu copacul din spatele ei , de altfel la fel de mic si fragil. Suspinele ei eram infioaratoare , tremura din toate incheieturile si gemea de durere ,parca un pumnal ii stapungea inima franta. Vroiam sa fac ceva,trebuia sa fac ceva ,doar nu o puteam lasa in halul acela . Nu am gasit altceva mai bun asa ca i-am pus mana usor pe umar ,nevrand sa o sperii , la fel ca noaptea trecuta.
S-a ridicat ,luata prin surprindere de atingere si se uita la mine cu ochii si obrajii plini de acele mici cristale lichide , izvorate dintr-un suflet chinuit.M-a alungat scurt , neputand lega mai multe cuvinte si ,spre surprinderea mea am ascultat-o , lasandu-i spatiu, nu inainte de a o advertiza ca nu scapa de mine , inca ii sunt dator.
Nu m-am indepartat totusi foarte mult , pastrand-o in campul meu vizual.In acelasi moment m-a sagetat un gand ,care m-a facut sa reflextez putin la situatie.Bun, ii eram dator pentru ca m-am purtat urat si am facut-o sa sufere si mai mult dar asta era total gresit. Doar mi-am cerut scuze , nu e de ajuns ? Ce as mai putea face , sa o salvez din fata unei masini pe cale sa o calce? La acest gand patetic mi-am dat ochii peste cap si am pornit iritat catre cealalta parte a padurii , la cabana.
Am intrat ca o furtuna pe usa uitandu-ma peste tot dupa Alice.Era acolo unde am lasat-o , adica in camera ei ,asezata pe un scaun cu ochii atintiti in tavan si delirand singura , sau cel putin vorbind cu cineva, dar nu din aceasta camera.Stiam ca ea nu constientizeaza dar eu aveam nevoie de asta,am strabatut camera din cativa pasi si am strans-o la pieptul meu cat de aproape puteam.Spre mirarea mea , constient sau nu, ea si-a pus mana slabuta in jurul gatului meu , strangand pentru o secunda.
- Hey, sis ! Am salutat-o cu adoratie si am pupat-o dulce pe obraz.
Nici un raspuns , evident.Am ramas asa pentru cateva minute, cu ea in brate , pierdut in gadurile mele cu ochii pe fereastra prin care patrundeau razele alintatoare ale soarelui , incalzindu-ne trupurile si mie , imi incalzea in special sufletul. Inca nu era pregatit , dar imediat ce imi voi aranja ratiunea in ordine alfabetica ma voi intoarce la studii , mai hotarat ca niciodata sa intru la medicina , sa invat pana mor de oboseala , sa nu mai stiu de mine dar sa stiu macar ca intr-o zi o sa imi vindec surioara. Brusc mi-am simtit buzele formand un zambet timid la acest gand si o hotarare gata formata in capsor. Voi incerca sa o ajut si pe Bella , in mod clar are nevoie .Zambetul m-i s-a mai largit putin si m-am uitat in jos la Alice.
- Merci scumpo ! si am mai pupat-o odata dupa care am asezat-o in pat.
Intr-un fel eram convins ca Alice avea o legatura cu decizia mea , de unde era ea acolo, ma ajuta .M-am indreptat catre bucatarie , unde mi-am pus un pahar de apa si m-am intins in pat , nascocind un plan prin care as putea sa ma apropi de Bella .In starea ei , lucrurile trebuiau luate foarte usor.
Realizand ca asta va mai dura o vreme am inchis epuizat ochii , adancindu-ma intr-un somn linistit, multumit de mine , lasand farama sperantei sa se instaleze comod in suflet si poate , chiar sa prinda radacini.
Da , eu, Edward Masen Cullen eram dupa mult timp impacat cu mine insumi.

----------

Watch out ... gata si cap.3, din perspectiva lui Edward . Nu stiu cum a iesit dar in mod cert mi-a fost greu sa il scriu. Am sters , adaugat si luat de la capat de o mie de ori.Nu imi placea cu niciun chip. Dupa cum vedeti am incercat sa fac capitolul mai lung , sper ca mi-a reusit bine :P .Aceasta este pana la urma varianta finala, sper sa va placa. Nu uitati sa comentati si sa imi expuneti parerile voastre. Kisses, Dyana ! :*:*>:D<>:D<
Melodii se inspiratie : Late Night Alumni - What's in a Name ; ATB- Break my heart

Cap 2 - Something unexpected

2010-05-20T19:05:00.002+02:00

Pastrandu-mi ochii inchisi inca o secunda,un minut ,o ora ,sincer nu stiu, un fosnet si apoi o bufnitura asurzitoare s-a auzit din spatele meu.
Sar parca arsa din lucul unde eram si ma intorc parca cu teama spre sursa zgomotului.Era un ... om !?Un baiat cam de varsta mea cred,dar ce sa caute la ora asta in padure si mai ales singur ?! Doar nu e somnambul sau poate ceva satanist !Cel putin asa sper.Era intins pe jos pe burta ,sigur cazuse.Deodata o pereche de smaralde varzi ma priveau intens ,parca cu manie.
- Ce cauti TU aici?
- Aaaa...sss...stau?! m-am balbait eu cumva pe un ton care adauga “Nu e evident?”.
- Uite ,defapt nici nu imi pasa .Sa stabilim inca de pe acum,nu stiu cum ai ajuns tu aici dar acesta este locul meu, sa iti fie clar ! Si te vreau departe de el oricine ai fi ! mi s-a adresat direct in timp ce se aduna de pe jos.De parca starea mea emotionala nu era si asa in momentul de fata destul de complicata trebuia sa vina si domnul “Asta e locul meu asa ca dispari!” ca sa mai adauge si o doza buna de nervi .
- Unu la mana nu sunt oricine ,sunt Bella, desi stiu ca nu iti pasa...
Dar am fost brusc intrerupta din inceputul meu de cearta.
- Asa e,chiar nu-mi pasa !
Eram pregatita sa raspund rapid inapoi cu o replica acida insa am simtit brusc o lacrima in coltul ochiului si o durere sufoanta in piept . Pe cand sa imi dau seama am realizat ca fug.Si da ,plangeam ,plangeam pentru ca toti sunt la fel , reci ,fara sa le pese de ce zic sau cum ii va afecta pe cei din jur.
M-am oprit atunci cand m-am simtit intinsa pe pamant cu fata in jos si cu piciorul incolacit in jurul unei radacini de copac. M-am strans ghem ,sprijinindu-ma de tulpina sa . Am tresarit puternic atunci cand o mana calda isi facu aparitia ca o fantasma pe umarul meu. Mi-am ridicat fata brazadata inca de aceleasi lacrimi nelipsite ca sa vad din nou fata aceea, inca nestearsa din mintea mea obosita.
Ce era diferit, expresia , nu mai parea atat de indiferent si intepat , ar putea fi altceva acum, regret poate ?! Se aseza incet , fara zgomot, langa mine , isi pleca capul evitandu-mi privirea si sopti incet :
- Imi ... imi pare ...rau ! se balbai putin, se vedea ca nu e obisnuit cu situatii de acest fel.
Mi-am sters incet lacrimile si am dat sa plec cand o mana ferma dar totusi blanda ma trase timid inapoi.M-am intors luata prin surprindere , intalnindu-ma din nou cu oceanele acelea nesfarsite , off ! daca as putea sa inteleg ce vor sa exprime , ma framantam eu mental.
- Ce mai e acum ? Adica ma trezesc cu tine in mijlocul padurii , te porti ca un badaran si imi ceri sa iti eliberez “locul” care nici macar nu e al tau , ma urmaresti apoi si iti ceri scuze , iar acum nu ma lasi sa plec . Suferi de dereglari emotionare cumva? mi-am dat in acelasi timp ochii peste cap , asezandu-ma inapoi cu un gest enervat.
- Nu crezi ca o explicatie ar ajuta ?intreba cu o urma de speranta in glas.
- Nu ma intereseaza ! am spus rece. Asa m-a invatat viata sa fiu pentru ca nimeni, absolut nimeni nu merita mila ta , pana la urma tot tu vei regreta.
- Dar...
Iar de data asta am plecat fara nici o jena sau ezitare , lasandu-l sa “explice” in continuare in liniste .
Am ajuns acasa cu frigul strabatandu-ma pana in maduva oaselor.Dupa un dus fierbinte si vreo trei ore de somn ,cat mi-au mai ramas am plecat mohorata si fara nici un chef catre ... scoala.Asa e cand iti petreci noptile prin padure meditand sau ,dupa noaptea de aseara intalnindu-te cu ciudati (la fel ca si mine dar nu am de gand sa recunosc asta ).
Ma indreptam cu pasi marunti si inceti ,cu capul plecat, catre neschimbata scoala , cu ciudatul sentiment ca ma urmareste cineva.Din instinct , mi-am intors brusc capul in spate dar am simtit doar vantul biciuindu-mi obrazul si asa rece si palid.
Convingandu-ma singura ca imaginatia o ia razna, m-am intors cu un oftat prelungit si , de data aceasta , cu niste pasi apasati si desi mi-am continuat drumul.
Eram cam pe la jumatatea drumui, cand un trosnet se auzi dinspre padure ca si cum niste crengi au fost rupte sau ... calcate.Poate eram eu nebuna , dar asta sigur nu mi s-a parut. Un sentiment ciudat mi-a inundat tot corpul , cred ca se numeste frica.Raman inmarmurita cu un picior pe jumatate in aer , tinandu-mi respiratia si cu pleoapele stranse puternic asteptand sa actioneze oricine era acolo .Un animal nu putea fi , doar daca vreun arici tafnos s-a hotarat sa imi joace farse , ceea ce nu prea cred asa ca varianta aceasta iese de pe lista.
Cred ca am ramas inca vreo 5 secunde in aceasi pozitie , imaginandu-mi miile din moduri in care imi puteam gasi sfarsitul.Neauzind si nesimtind nimic am departat incet pleopele , inspectand intr-o liniste completa imprejurimile ... nimic. Am inceput sa ma rotesc rapid din stanga in dreapta si inapoi ,nevenindu-mi sa cred ca nu se afla nimic in raza mea vizuala.Imposibil ! imi repetam in nestire cu ochii bulbucati de mirare .
Inca neclipind si respirand sacadat m-am asezat jos , pe bordura drumului, cu mintea plina de un alb cetos din cauza socului. Nici nu stiu care soc a fost mai mare , acela ca presimtirea mea a fost adevarata sau acela ca atunci cand am deschis ochii nu mai era nimeni.
Ma ridic brusc , hotarata sa ma gandesc la asta mai tarziu si incep sa fug spre scoala . In fond , viata trebuie sa isi urmeze cursul firesc indiferent de obstacole sau surprise.
Ajung gafaind in vestiarul fetelor si incep sa ma schimb in fuga . Poate fi ceva mai oribil decat prima ora sport? Defapt da ,poate fi mult mai rau .
Alerg repede in rand , aranjandu-ma printre celelalte fete exact cand profesorul ne facu “placerea” sa apara.Inainte sa imi trag sufletul , un fluier asurzitor imi amorti urechile.
- Clasa , cinci ture de teren ! Miscarea ! si mai fluiera odata.
Dar,pe cand sa incep si eu sa fug , fata din spatele meu imi puse piedica intentionat, si m-am “imprastiat” in mijlocul terenului , oprindu-i pe toti din alergat.
- Scuze ! imi spuse cu o voce pitigaiata , atat de tare incat sa o auda profesorul si cu un zambet diavolesc pe fata imi intinse mana sa ma ajute.Cu o mica ezitare i-am strans mana intr-a mea si pe cand sa ajung din nou pe picioarele mele mi-a dat drumul. A urmat o explozie de rasete si disparitia mea in fuga din campul lor vizual.
Dar nu aveam unde sa merg ,acum ca indragita mea padure este bantuita de cine stie cine.Acasa nu mai e de mult locul unde gasesti protectie si dragoste , ci nesiguranta si frica.
Asa ca am fost nevoita sa imi iau inima in dinti , o gura sanatoasa de aer si m-am avantat in eternul meu sanctuar . Multimea interminabila de copaci , iarba si frunzele asternute in secret pe jos , pamantul rece si moale , toate incepeau sa ma atraga in lumea lor , uitand de pericolul ce se poate ivi la orice pas. Intr-o oarecare masura asta pot numi eu acasa ,pentru ca aici ma simt eu , sau macar... ce a mai ramas din mine.
M-am ghemuit langa un copac incepand sa ma descarc ,insa un sentiment de deja-vous ma incerca din rasputeri.Asa m-am trezit in picioare cand o mana mi-a atins bland umarul stang la fel ca aseara.
- Imi pare rau, nu am vrut sa te speriu .Mi-a soptit fiecare cuvant clar ,raspicat si in acelasi timp incet o voce care inca nu imi pieri din minte.
-Ia ... ia... iarasi ...t ...tu?am reusit eu sa rostesc printre suspinele profunde ce imi zguduiau trupul neincetat.Nu aveam acum putere pentru aroganta si nepasare , eram prinsa cu garda jos si nu mai puteam da inapoi.De fugit nu puteam , picioarele mele de abia reuseau sa imi mentina greutatea pe loc si asa tremurand din toate incheieturile.
- Nu credeam ca te-am speriat atat de tare.Si eu care am venit doar ca sa ma revansez...sti ...pentru ieri. Si imi zambi angelic. Ce prostut! Crede ca din cauza ca m-a speriat el sunt in halul acesta.
Nu aveam chef de nici o cearta sau contraziceri , de nimeni si de nimic ,vroiam doar sa fiu singura si sa pot da afara amarul din mine.
- Lasa-ma singura ! Lasa-ma in pace ! Nu stiu ce mai vrei de la mine si nici nu imi pasa ! Am inceput sa urlu din toate puterile desi ,pana la urma el nu avea nici o vina , vroia doar sa ...ajute?!Dar pur si simplu acum nu imi pasa , voi avea timp sa ma gandesc la asta mai tarziu.
- Bine ! Deocamdata ... Ma preveni pe un ton cat se poate de serios.
Cand m-am intors sa ii multumesc, chiar daca nu aveam de ce , nu se mai afla acolo.
Am ramas in picioare de aceasta data , meditand la ziua de azi , una nu tocmai de trecut cu vederea. Insa sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de un somn adanc si fara vise , nicioadata nu am mai adormit in padure.
M-am trezit ametita , cu dureri pe fiecare particica a corpului meu fragil si fara a apuca sa mai constientizez nimic, ma aflam in patul meu moale de “acasa”. Instinctiv ,pasii m-au indrumat catre casa , subconstientul controland totul , nelasand partea constienta sau in cazul meu inconstienta sa protesteze.

----------
Pana la urma am cuplat cap.2 cu cap.3 pentru ca nu avea nici un rost sa le las separate ,erau prea scurte si se legau bine deci.... aici cap.2 sa zicem complet :))... sper sa va placa si va rog commentati , am nevoie de parearea voastra ... kisses ,Dyana ! :*:*>D:<>:D<

Cap 1 – What means life for me

2010-05-20T18:56:00.003+02:00

Cateodata stau si ma gandesc cum am ajuns aici?Secata de lacrimi , fara viata , simtind durerea in fiecare fibra a fiintei mele,fiecare urland cu disperare ,vrand sa dispara.
Parasita,neramanand nici macar cu amintirea a ceva bun , tradarea si singuratatea aruncandu-ma in abisul negru si adanc al nimicului.Fiecare cuvant si lacrima a insemnat un pumnal in inima , o palma peste fata , un motiv in minus sa imi pese de ceva.Si toti se intreaba “de ce?” , de parca eu as sti raspunsul.De ce ?! De ce?! ,doar asta imi inunda creierul si imi demonstreaza ca mai traiesc .
Ma asez incet pe pamantul rece,cu miscari mecanice , cu mintea plina , cu sufletul gol si o lacrima incarcata de sentimente imi curge lin pe obraz si inchid ochii infranta.
Cu miscari lente imi ridic genunchii la barbie si imi pun capul pe acestia,imconjurandu-i cu bratele , incercand sa tin impreuna miile de bucati in care m-am sfasiat pe dinauntru.
Nu,nu ca nu vreau... nu pot.Am incercat ,doar ca nu se poate ,eu nu mai am viitor,doar trecut si prezent.Imi doresc sa pot sa sparg cutia asta in care m-am inchis , sa deschid usa blocata a vechii case parasite din copilarie, sa scot melcul din cochilie , dar e ca si cum as incerca sa fac piatra sa pluteasca pe apa lacului dezghetat in mijlocul inghetului de o durere arzatoare , nu ca razbunarea , ci multa suferinta.
Nu vreau ajutor , am facut tot posibilul sa nu starnesc mila , sa nu vada nimeni ceea ce se ascunde in spatele fetei.Sa nu imi vada nimeni lacrima , sau sclipirea aceea infranta din ochi.Nu mai e nimeni ,sunt doar eu cu mine.
Nu am nici o motivare sa fac asta , chiar daca as reusi nu as avea nimic , o lume neagra si necunoscuta la care nu ma pot intinde destul incat sa o ating macar.
Singurul lucru la care am tanjit de atunci a fost fericirea .Un lucru atat de simplu pentru altii ,dar un lucru atat de greu pentru mine.
Padurea era linistita, unde ma simteam bine venita intotdeauna.Parca vantul incerca sa ma mangaie ,sa imi spuna ca totul va fi bine ,macar el nu m-a tradat .Nu ma biciuia ca cei din jur,incerca sa imi dea putere ,daca nu eram o cauza pierduta poate mai avea o sansa.
Sa poti simti lacrimile curgand ,incercand sa scoata durerea afara din suflet ,lasand o senzatie de usurare.Sa iti lasi mintea in ceata , sa nu mai gandesti rational,sa nu mai simti nimic . Toate acestea pana lacrimile se opresc , pana seci si esti nevoit sa ti totul in tine ,sa nu ai pe cineva la care sa ii poti spune “prieten” si iti pui repetata intrebare uitandu-te a mia oara spre cer : “De ce ?!”.
Cuvantul nerostit,lacrima nestapanita,iubirea neimpartasita,durerea nedomolita nici macar de o vorba buna sau de o imbratisare sincera alcatuiesc aura din jurul fiinte fragile si vurnerabile numite “eu”.
Acum doi ani ,eram “om” ,adica traiam,eram fericita ,eram iubita si iubeam.Aveam o familie in care puteai gasi oricand un sfat bun sau un impuls pentru a continua.Cum a disparut ea ?Raspuns simplu :o familie instarita care are norocul sa aiba niste “vizitatori” in mijlocul noptii pusi pe “fapte mari”.
Totul suna sumbru ,nu-i asa?Desi n-ar mai avea rost ,traiesc si realizez asta,asa ca nu sunt emo sau ceva de genul.